În Căutarea Fericirii

de Son of the Earth

Nici nu stim catre ce evenimente ne indreapta ziua urmatoare, poate vor fi bune-memorabile-, poate mai putin bune si ne vor marca. Ceea ce ne indruma catre fiecare pas inainte este dorinta si nevoia de a cunoaste, aceste doua lucruri sunt infinit nemarginite.

Nu mi-a vorbit niciodata pana acum…niciodata nu mi-a povestit cu atata intensitate trairea lui. Eu mereu am crezut ca el este un om bun si ca mediul, societatea si constrangerea factorului uman, l-au impins catre o modestie introvertita curbata de un destin stramosesc. Nu stie sa isi vanda imaginea ori sa cumpere increderea celorlalti, insa ca povestitor si pescar, este cel mai bun. Este vorba despre unchiul meu care transmite mai departe arta pescuitului detinuta de la stramosi. Scriu despre el deoarece am vazut in momentul ala cand imi povestea ceva ce nicaieri nu o sa mai vedeti, invatati ceva si asta este mai important. Stie ce inseamna fiecare miscare a naturii si de fiecare data cand pestele va fi in un anumit loc, stie „fundul” apei mai bine decat pestii. Iata una din amintirile ori trairile, povestita de el si redata de mine in un mod diferit gramatical…uneori lumea acestor oameni este atat de fantastica incat atunci cand iti dau detalii despre ea, nu ii vei crede si vei spune: Alta poveste pescareasca!

Am pornit catre acel loc de dimineata, impreuna cu al meu coleg, am pescuit pana spre seara(pana atunci aveam cativa crapi si alte cateva specii mai mici de peste), l-am chemat pe nașul lui să-i dăm pestele asta ca sa primim ceva in schimb. Cand a venit omu’ i-am cerut sacul si i-am aruncat acolo cativa crapi si niste peste marunt…el ne adusese in schimb vreo 5 litri de vin,niste pui gatit si paine…i-am multumit si am pornit sa dam o alta toană(a se intelege momentul in care se intind plasele si se strang), aveam lanternele aprinse si faptul ca pana acum ne-am gandit la pestele ala mare toata ziua, asta era o ultima speranta pentru ziua aia. Eu stateam la rame, deoarece am probleme cu spatele si nu pot scoate din apa setca(plasa) iar colegul facea treaba asta, cu plasa, la un moment dat in timp ce scotea plasa, la vreo 20 de metri de noi se ridica plasa la suprafata si colegu ma intreaba: Auzi ma, da ce are setca asta de pluteste? Ma uit si indrept lanterna spre zona aia…deodata nu mai am glas si simt cum picioarele si mainile incep sa tremure incet, ii spun sa se uite si el ca este ala mare, intepenit de spaima el inchide lanterna lui si incepe sa traga nebuneste de plasa spre barca…ii spun sa-l lase moale ca poate face rau si ca avem plase subtiri. Aproape de barca ajuns, vad ce pana acum imi doream nespus de mult sa prind, avea peste doi metri si avea cam 170 de kg, colegu ia bura(un fel de arpagon) si i-o infige langa aripa, deodata incepe o bataie puternica si simt cum barca se lasa in jos, iar el imi zice ca s-a indoit bura(care avea grosimea fierului cat degetul). Chinuindu-ne continuu, cam in o ora am reusit sa il aducem iar la barca si sa-l urcam…eu l-am prins de cap si l-am tras in barca, iar el l-a apucat de coada incercand sa-l traga in barca, cam zece minute a stat sa traga de el, avea o burta imensa, tragandu-l in barca a cazut trunchiul pestelui peste el si asa bestia a ajuns la noi in barca…toata viata l-am asteptat, mereu l-am scapat si uite ca acum eram cu el in brate tinandu-l strans la piept. Era atat de mare incat coada ii statea pe afara si in barca intra apa.Imagineaza-ti cum stateam cu ditamai animalul in barca si apa intra in barca, motorul barcii abia pornea ca intrase apa in rezervorul de benzina…la un moment dat era atata apa ca am dat cizma jos si am inceput sa arunc cu ea apa. La mal l-am luat de cap si l-am tras departe de apa…acolo departe de pericol am stat cam o ora si m-am uitat la el cum statea in iarba: De cand te asteptam! Dupa ce l-am dus acasa am adunat pestii aia mai mici care-i mai aveam si m-am dus sa-i dau la un moș care-l cunosteam, ne-a dat vreo opt litri de vin si pana la dimineata am petrecut pe muzica de la casetofon, dansand si simtindu-ma ca si cand m-as fi nascut din nou…

Si sa vezi cu o seara inainte, am avut un vis ciudat, in care eu ma luptam impotriva mea incercand sa cobor din barca, insa nu era nicaieri mal. M-am gandit mult la ce ar insemna asta, da am zis ca o fi fost un vis scurt de vara.

Am fost in Murghiol, prin ’97 la ala care a murit. Sa vezi cum se prindeau astia mari acolo, ei nu se hranesc cu carne de peste asa cum ai zis tu, la carlig ii prinzi doar daca aduni in ape domoale mai multe carmace(carlige mari)cu plute mari si plumbi grei pe fundul apei, ei trec pe acolo si se agata in carlige, niste lipoveni mi-au zis asta. Stai sa vezi, prima data cand am mers cu ei la pescuit, am plecat in sir de barci legati, cam patru barci si cand am ajuns la locul nostru acolo, am intins plasele pe rand in ordinea barcilor…in drum spre locul de pescuit m-am intins in barca cu mainile la ceafa, unul din ei ma intreaba daca beau, nu am vrut, la un moment dat au inceput sa cante si cantecul ala era atat de frumos si in timp ce cantau ei acolo ridicau sticlele lovindu-le in aer, totul avea ritm, nu stiu cum sa iti explic, ma simteam in alta lume auzind acele voci coordonandu-se exact cu loviturile de sticla cu tuica. Seara cand am ajuns acasa am adunat toti pestele prins intr-un morman mare si unul din ei a cerut ca fiecare din noi sa adunam bauturile intr-un loc, ca dupa ce facem ciorba de peste sa le bem, era un morman(gramada) de sticle de vin si tuica si de toate acolo… am ridicat corturile pe malul apei, dupa ce le-am terminat se facuse si ciorba, am mers repede cu totii acolo sa mancam si sa ne astamparam foamea…ce pot sa-ti spun este ca asemenea ciorba nu mai mancasem pana atunci, pestele il mancam inainte iar supa o beam dupa…a fost magnific. Si sa vezi in jurul focului ne-am asezat iar cu totii si ne luasem din gramada de sticle o bautura, eu luasem vin ca nu eram invatat atunci cu tarie, fiecare statea intins iar lipovenii batrani aveau un carnetel si scriau pe el cat de mult bea fiecare nou venit, eu bausem un pahar, era destul si simteam nevoia sa ma culc. Am dormit acolo un somn bun si inainte de asta am mai avut puterea, ostenit de oboseala fiind, sa ma gandesc iar la cantecul ala, la faptul ca adunau sticlele de bautura si pestele, ca faceau ciorba de peste si focul de noapte si uimit am fost de conceptul asta al lor de a trai. Am adormit si sper sa ma trezesc… .