Son of the Earth – γιος της γης

„Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.”

Luna: Februarie, 2010

Abstract

Caniculă în alb

Pământ luminat de colb

Natură veștedă sub dalb

Răceală de oameni…rabd.

*

Cutii în alte lumi se duc

Un cuc se plimbă prin văzduh

O lume se înclină vorbelor de duh

Imaginea spre care eu conduc.

*

Trăsături de veselă

Am căutat să fac un fel

Leopard in culori moarte

Gri de cer sub soare.

*

Curcubeul din noapte

Răsare peste lume în șoapte

Cuvintele blânzi par deșarte

Culoarea schimbării în noapte.

*

Glas de fiare rupte

Șine tăiate

Plumb stins în ape

Trăiri ciudate.

*

Epicentrul lumii

Sub soarele spumii

În albul luminii

Din josul trăirii.

*

Abisul de sub nea

Creat de lumea rea

Va trăi cum va vrea

Noi sperând…ea pleca.

*

Drum prin domoala lume

Scârțâit de albe urme

Elefanții trăiesc pe bune

Abstract de culoare, cum e?

Poezie pe drum(10 februarie 2010)

Anunțuri

Din gând…


Ele nu m-au iubit nicicând

Mă tem să cred, în acest gând

O lume mă vede visând

Eu nu am știut să mă vând…

*

Iluzia unei lumi, plângând

Fantoma ei, dansând

Sufletele negre, țipând

În lacrimi, noi, cântând…

*

Acum noi, crezând

Culori de trăiri, spulberând

Învățăm noi, jucând

Iubind…noi, visând.

*

Prefăcând, fluierând

Scriind, voi râzând

Citind, unii plângând

Fluierând, eu…iubind.

Aș vrea…

Aș vrea o zi,

să fiu copil,

Să nu mai știu nimic

să nu mai știu,

De grija asta, ordinară (comună, obișnuită)

cuprins eu, să nu mai fiu.

Aș vrea o clipă

să uit tot,

Să-ntreb de are rost

să pot,

Să caut iar răspunsuri

vii,

Oriunde s-ar juca

copii.

Minunea rațiunii de atunci

Să știu că eu mai mult nu sunt

Să-ncerc din nou să mă creez

Să-mi placă iar ca să studiez.

Să fiu iubit cu alți ochi

Ca eu să știu când mă deochi

Eu strâns în brațe vreau să fiu

Să uit de lumea asta din pustiu.

Amarele și recile dorințe

Amăgesc sufletul acestei dragi ființe

Cruzimea purei și a cuotidienei vieți

În lumea de după pereți.

Acalmie

Mă urmărește frica mea

Cu pași înceți

Urmărește lumea.

Simt că nu mai am pereți

Mi se usucă gura

Încet printre nămeți

Doar pașii de cândva.

În  urma mea, sunt pașii negri

În urma noastră îi mister

Păcat acum că plâng și cedrii!

Umbră de negru, lucifer.

(Moment)

Inimi de plastic

Amor de primavara falsa

Zi inchisa dupa o fereastra

O idee de par trasa

De azi imi esti mireasa!

O zi, un rasarit de soare

Imitatie de falsa pudoare

Intriga falsa ca stramtoare

Iubire neastamparata pe racoare.

Minunea zilei fermecate

Cand lumile sunt derutate

Cand si cerul nu stie ce vrea

Ca doar astazi, va gasit iubirea!?

Parfum de roz

Miros de rosu

Insipid de inima

Gol neumplut, e frageda.

Minuni ascunse dupa cupidoni de ceara

O ! lumea nu mai vrea sa moara?

Se simte protejata ca odinioara

De falsul alb de ceara.

S-avem o zi

In care obligati a ne iubi

De-mprejurarea lumii

Nu cred, nu vreau,

E doar o zi.

14  februarie 2010

Winter feelings

Huge ways are opened now

I trust in mine and I think how

Is someone there seeking to draw

A world that I’ve never saw.

Indeed, I am afraid by crows

In winter seeing them like cows

Hiding under the common laws

As never in this world I saw.

This epic world ending today

Don’t tell me how to escape with life away

No, anybody loved me in gray

I think that roses something say.

Purple light in mirrors

Why closed are doors?

I lost myself in middle of the roads

My cloud saving me from worlds.

In summer night when sky is clear

I’m thinking lonely at my dear

I saw it there and made me fear.

My star, in clouds wear.


În Căutarea Fericirii

Nici nu stim catre ce evenimente ne indreapta ziua urmatoare, poate vor fi bune-memorabile-, poate mai putin bune si ne vor marca. Ceea ce ne indruma catre fiecare pas inainte este dorinta si nevoia de a cunoaste, aceste doua lucruri sunt infinit nemarginite.

Nu mi-a vorbit niciodata pana acum…niciodata nu mi-a povestit cu atata intensitate trairea lui. Eu mereu am crezut ca el este un om bun si ca mediul, societatea si constrangerea factorului uman, l-au impins catre o modestie introvertita curbata de un destin stramosesc. Nu stie sa isi vanda imaginea ori sa cumpere increderea celorlalti, insa ca povestitor si pescar, este cel mai bun. Este vorba despre unchiul meu care transmite mai departe arta pescuitului detinuta de la stramosi. Scriu despre el deoarece am vazut in momentul ala cand imi povestea ceva ce nicaieri nu o sa mai vedeti, invatati ceva si asta este mai important. Stie ce inseamna fiecare miscare a naturii si de fiecare data cand pestele va fi in un anumit loc, stie „fundul” apei mai bine decat pestii. Iata una din amintirile ori trairile, povestita de el si redata de mine in un mod diferit gramatical…uneori lumea acestor oameni este atat de fantastica incat atunci cand iti dau detalii despre ea, nu ii vei crede si vei spune: Alta poveste pescareasca!

Am pornit catre acel loc de dimineata, impreuna cu al meu coleg, am pescuit pana spre seara(pana atunci aveam cativa crapi si alte cateva specii mai mici de peste), l-am chemat pe nașul lui să-i dăm pestele asta ca sa primim ceva in schimb. Cand a venit omu i-am cerut sacul si i-am aruncat acolo cativa crapi si niste peste marunt…el ne adusese in schimb vreo 5 litri de vin,niste pui gatit si paine…i-am multumit si am pornit sa dam o alta toană(a se intelege momentul in care se intind plasele si se strang), aveam lanternele aprinse si faptul ca pana acum ne-am gandit la pestele ala mare toata ziua, asta era o ultima speranta pentru ziua aia. Eu stateam la rame, deoarece am probleme cu spatele si nu pot scoate din apa setca(plasa) iar colegul facea treaba asta, cu plasa, la un moment dat in timp ce scotea plasa, la vreo 20 de metri de noi se ridica plasa la suprafata si colegu ma intreaba: Auzi ma, da ce are setca asta de pluteste? Ma uit si indrept lanterna spre zona aia…deodata nu mai am glas si simt cum picioarele si mainile incep sa tremure incet, ii spun sa se uite si el ca este ala mare, intepenit de spaima el inchide lanterna lui si incepe sa traga nebuneste de plasa spre barca…ii spun sa-l lase moale ca poate face rau si ca avem plase subtiri. Aproape de barca ajuns, vad ce pana acum imi doream nespus de mult sa prind, avea peste doi metri si avea cam 170 de kg, colegu ia bura(un fel de arpagon) si i-o infige langa aripa, deodata incepe o bataie puternica si simt cum barca se lasa in jos, iar el imi zice ca s-a indoit bura(care avea grosimea fierului cat degetul). Chinuindu-ne continuu, cam in o ora am reusit sa il aducem iar la barca si sa-l urcam…eu l-am prins de cap si l-am tras in barca, iar el l-a apucat de coada incercand sa-l traga in barca, cam zece minute a stat sa traga de el, avea o burta imensa, tragandu-l in barca a cazut trunchiul pestelui peste el si asa bestia a ajuns la noi in barca…toata viata l-am asteptat, mereu l-am scapat si uite ca acum eram cu el in brate tinandu-l strans la piept. Era atat de mare incat coada ii statea pe afara si in barca intra apa.Imagineaza-ti cum stateam cu ditamai animalul in barca si apa intra in barca, motorul barcii abia pornea ca intrase apa in rezervorul de benzina…la un moment dat era atata apa ca am dat cizma jos si am inceput sa arunc cu ea apa. La mal l-am luat de cap si l-am tras departe de apa…acolo departe de pericol am stat cam o ora si m-am uitat la el cum statea in iarba: De cand te asteptam! Dupa ce l-am dus acasa am adunat pestii aia mai mici care-i mai aveam si m-am dus sa-i dau la un moș care-l cunosteam, ne-a dat vreo opt litri de vin si pana la dimineata am petrecut pe muzica de la casetofon, dansand si simtindu-ma ca si cand m-as fi nascut din nou…

Si sa vezi cu o seara inainte, am avut un vis ciudat, in care eu ma luptam impotriva mea incercand sa cobor din barca, insa nu era nicaieri mal. M-am gandit mult la ce ar insemna asta, da am zis ca o fi fost un vis scurt de vara.

Am fost in Murghiol, prin 97 la ala care a murit. Sa vezi cum se prindeau astia mari acolo, ei nu se hranesc cu carne de peste asa cum ai zis tu, la carlig ii prinzi doar daca aduni in ape domoale mai multe carmace(carlige mari)cu plute mari si plumbi grei pe fundul apei, ei trec pe acolo si se agata in carlige, niste lipoveni mi-au zis asta. Stai sa vezi, prima data cand am mers cu ei la pescuit, am plecat in sir de barci legati, cam patru barci si cand am ajuns la locul nostru acolo, am intins plasele pe rand in ordinea barcilor…in drum spre locul de pescuit m-am intins in barca cu mainile la ceafa, unul din ei ma intreaba daca beau, nu am vrut, la un moment dat au inceput sa cante si cantecul ala era atat de frumos si in timp ce cantau ei acolo ridicau sticlele lovindu-le in aer, totul avea ritm, nu stiu cum sa iti explic, ma simteam in alta lume auzind acele voci coordonandu-se exact cu loviturile de sticla cu tuica. Seara cand am ajuns acasa am adunat toti pestele prins intr-un morman mare si unul din ei a cerut ca fiecare din noi sa adunam bauturile intr-un loc, ca dupa ce facem ciorba de peste sa le bem, era un morman(gramada) de sticle de vin si tuica si de toate acolo… am ridicat corturile pe malul apei, dupa ce le-am terminat se facuse si ciorba, am mers repede cu totii acolo sa mancam si sa ne astamparam foamea…ce pot sa-ti spun este ca asemenea ciorba nu mai mancasem pana atunci, pestele il mancam inainte iar supa o beam dupa…a fost magnific. Si sa vezi in jurul focului ne-am asezat iar cu totii si ne luasem din gramada de sticle o bautura, eu luasem vin ca nu eram invatat atunci cu tarie, fiecare statea intins iar lipovenii batrani aveau un carnetel si scriau pe el cat de mult bea fiecare nou venit, eu bausem un pahar, era destul si simteam nevoia sa ma culc. Am dormit acolo un somn bun si inainte de asta am mai avut puterea, ostenit de oboseala fiind, sa ma gandesc iar la cantecul ala, la faptul ca adunau sticlele de bautura si pestele, ca faceau ciorba de peste si focul de noapte si uimit am fost de conceptul asta al lor de a trai. Am adormit si sper sa ma trezesc… .


Pe sine

Intro

Primul lucru, nativ, pe care il faci atunci cand urci in tren este sa ai grija ca mancarea sa fie mancata si sa gasesti locul tau, indiferent de sta altu acolo, il ridici…in caz ca nu se simte scoti biletul alaturi de alte documente si incepi sa te uiti nedumerit in stanga si dreapta ca si cand ai cauta ajutor. Poate ca trenul ne trezeste simturi ascunse si ne creeaza o foame de moment neastamparata…pana cand incep sa sorb cu paiul sucul din cutie. Da, pai si nevoia de a avea o tinuta cat mai buna ori sa ai freza buna ori machiajul perfect, apare aici si acum, apoi urmeaza si imaginea ocupantului de scaun de langa tine si apoi daca cineva asculta muzica la laptop ori se uita la un film in asa fel de nesimtit incat fiecare persoana din vagon stie ce film vede el, poti spune ca aici nu meritai sa stai. Apoi simti nevoia sa te holbezi la ocupantii scaunelor din fata ta ori de mai incolo, in speranta ca vei gasi iubirea perfecta in un mediu excelent tragico-medieval…ce facem cu alintatii care stramba din bot si isi agita gadgeturile ultraupdatate, ostentativ in fata ta. Bine ca prostii astia mai au norocu sa stea langa ei una buna care si ea sa se simta norocoasala randul ei(“iti dai seama daca mi-o t%@g cu asta! poate a venit de undeva cu avionul si acum merge spre casa, sper sa coboare in aceeasi statie cu mine sa ne luam la revedere, privindu-ne in ochi si sa ne intoarcem sa ne luam datele de contact online”, zise ea). Mai bine decat sa stea o j@^$a langa mine,prefer sa admir pe geam cum de e totul mort in jurul meu si afara.Nu stiu ce dracu incearca b@u asta de langa mine sa vada in laptop, ca scriu cu caracterele cele mai mici, asa ca fraiere, manaca-ti salata de varza cu morcovi si albeata de la imputiti care au reducere la meniu.

Tratati ca atare aceste cuvinte licentioase(asa au fost redate).

-Nu m-am trezit la patru jumate ca s-a anulat  trenu de la 6 si am zis ca daca tot am terminat, sa mai stau si eu putin. E bine merge repede si simt ca ajung din ce in ce mai repede acasa. Am avut 16 examene insa jumate din ele le-am rezolvat si sunt linistit acum. Da, sunt linistit, parca as fi castigat la loto asa ma simt. Bine, saluta-i pe toti de acasa, eu ajung imdeiat.

– Alo, ce faci nevasta? Uite am gasit locu in trenu asta de rahat, numai noi puteam avea asemenea trenuri, nu ca norvegienii sau germanii, astia suntem noi romanii, mai prosti. Da uite ca ti-am luat puiul in geanta(avea asta o geanta e ocupa jumate de vagon), ca tot m-ai sunat si ai zis ca il vrei, uite eu ti l-am luat. Ocupa jumate din geanta si stau ingramadit pe scaunu asta imputit, abia imi tin picioarele ca in mortii masii de geanta e atat de mare ca nu incape aici. Hai ca ma suna unu f*tui m*r*ii mamii lui de nen*r*cit, cine o mai fi… hai inchide pa!

-Ea este singura care ma iubeste, ea m-a dus pana la tren si mi-a luat apa si un sandwich din-ala bun. Da am schimbat mai multe rute insa nu stiu cum am sa ajung asa repede, pentru ca s-a anuntat cod galben. Da mai, si tare mi-e teama sa nu ajung tarziu acasa, sper sa nu inceapa pana ajung eu acasa.Pai da mai, ea este singura care ma iubeste, stiu sigur asta.

(ziare, reviste, integrameee avem) -Da noi nu stim sa citim, nu ne mai aduceti!

(ziare, integrameee, revistee) -Da plecati fu*u-va-n…

-Da Gina saraca, imi zice ca ii e teama sa nu ajung tarziu acasa, e codu asta galben.

-Alo, nu se mai intelege , mai zi o data, cred ca pica semnalul sunt in mijlocul campului si iti dai seama…Hello! daaa, dormeam, stiam ca trebuia de doua ori dar nu mai stiam cat, am inchis dar l-am deschis apoi, in birou nu m-am uitat insa si acolo era inchis, voi unde sunteti? De ce? Da cum de ati ramas acolo? Hai ca vorbim mai tarziu, bine te pup.

(fosnet de hartie) Asa e, dupa o salata buna merge un formidabil c*cat de sandwich.

-Alo nevasta! Ce dracu faci,? Am stat in camp ca o fi vazut bou ala vr’un iepure si i s-o fi facut foame…pai ma asculti sau ce p*l* mea faci? Mi-ai facut mancare?Abia stau aici in 15 cm patrati, ma ridic ca ma doare c*ru…da pai m-a sunat proasta de soramea…da stie…ca turcu are bani, da turcu fu*e!

– Alo Gina! A e foarte frumos aici! nu am mai vazut atata zapada de ani de zile si e si cald in tren…e silentios nu tronca-tronca.

(Mai holbeaza-te o data in monitor ca o f*t pe m@t% si te si bat)

O pozitie extravaganta a masculului cu buze proeminente si ten ingrijit de cele mai scumpe creme din afara, le atrage atentia proastelor din fata lui care stau picior peste picior, cu mainile stranse sprijinite de piciorul de sus. Bivolul intretine atmosfera iar junicile aproba fiecare spusa in soapta a acestuia…terifiant de libidinoasa atmosfera in plumbul zapezii de litiu si in lumina difuza din interiorul vagonului.Unii discuta, altii dorm… Aaa uite un cacat cu picoare si urechi, alearga prin zapada, oaaa, ce draguuut…(„l-as pune sa faca cunilingus cu buzele lui reci si umede”) …hai ca incepe sa imi placa, scene porno in vagon pe langa baba asta chioara si restu adormitilor.Vremea e frumoasa dupa cum pare…

-Da la mine de ce nu baga caldura asta?(un tiganus)

(controlorul)- E pe senzori, baga calura pana la o anumita temperatura si apoi baga aer rece…e o tehnologie nu avem cum sa o controlam. Sper ca v-am ajutat.(Pe dracu senzori,la mine baga caldura de stau cu cracii pe geam, ha ha ha)

-Aloo, ce faci Gina? Mai sa stii ca e bine aici si totul e bine, e cald avem snezori la tren, avem scaune curate, trenul e silentios, merge bine si nu am mai vazut mai fata de cand eram mica, ani de zile, zapada asa multa.Hai ca mai vorbim…mai am 13 minute pe telefon.

-Ce mai pica o fabrica de baloti, o ceva acolo?

-Ii greu, nu este ma! au aprobat astia aia…norma aia, adica oamenii aia pentru anumite lucruri.

-Asa se intampla, ce sa facem, mamata aia e acolo in italia se descurca si ea cu lumea cum poate…m-am bucurat cand mi-a trimis bomboane si dulciuri , da gestu conteaza… asa e lumea se bucura la lucruri marunte. Ma duc sa fac ceva pentru bine si o sa ajung unde o vrea El…ma duc…am inteles deja lumea asta.

( zgomote de sina, vagon clatinandu-se, lumea vorbeste la telefon prea mult, e cald aici si parca un somn ma cuprinde…asa e atmosfera de tren, ciudata si somnolenta. Cred ca se hraneste trenu cu amintiri, cu trairi, cu…sentimente de o destinatie, fie ea pana acasa ori pana acolo unde vrei sa incepi ceva. Lumea e hazardata de  imensul hazard al universalitatii traite…ma tem ca fac lucruri idioate in comparatie cu ei…teama ma face sa ma pierd prin straturi de zapada murdara )

What is the reason?

In fiecare zi, cand parasesc incaperea, iau cu mine rucsacul. Nu stiu ce motiv este pentru mine acest rucsac, doar am un caiet si o agenda. Nu este foarte greu rucsacul, nu cred ca se asorteaza cu tinuta, insa imi place sa-l port.

Iti aduci aminte de momentul cand mergeai la scoala, mereu aveai un rucsac/ghiozdan cu tine, in care aveai ceva important in care sa notezi toate chestiile importante ce se intamplau in acea zi. Plecai cu el, te intorceai cu el…in fiecare zi acelasi lucru, banal. Cand aveai nevoie de ceva folositor acolo gaseai, doar stii ca mereu adaugai un lucru ori mai multe de care erai sigur ca o sa ai nevoie, ceva semnificativ pentru tine. Stii doar ca au fost zile cand ghiozdanul a fost atat de greu incat ajungeai acasa obosit. Si, de ce cand ajungeai acasa erai obosit? Pai poate ca era rutina zilei, oboseala din timpul orelor, ori organismul deja pierduse multe calorii la ora de sport…poate! Te-ai gandit ca in rucsac sa iti aduni toate realizarile si toate chestiile marunte ori mari pe care le iubesti, chiar oameni? Ia baga-i acolo! pune ghiozdanul in spate si incearca sa-l cari, e greu!? de ce, dar nu esti obosit, nu ai fost nicaieri?

Ce ma face pe mine sa incerc sa ascund in ghiozdan toate realizarile si apoi sa schimb ghiozdanul asta plin cu unul gol? Totul este despre cum percepem momentul, realitatea, lumea…cel de langa noi! Cum ajung sa il asez pe el in ghiozdanul plin ori in cel usor? Ai observat oamenii strazii, saracii, oamenii cu situatie financiara deplorabila, ei nu tin cont de o tinuta, nu se ascund de rusine…ai vazut ca unii din ei au un mesaj(nu ma refer la cei pusi sa faca bani de marii intreprinzatori), stii ca unii din ei au o gandire mult mai elaborata si logica decat un director al unei multinationale superdezvoltate… si ei nu se ascund de rusine! Ai vazut ca unii din cersetori ajung sa fie cunoscuti de oameni cu viziune care-i ajuta si le pun planul in practica ( AFLA ADEVARUL AICI ), iar altii sfarsesc in acelasi loc … crezi ca tu prin realizarile tale si prin faptul ca ai reusit sa creezi o fraza cap coada( predicat, subiect si alte parti de vorbire), crezi ca tu esti capabil sa zici: stiu mai bine(ca tine)? Tu nu crezi ca orice om poate sa faca acelasi lucru pe care tu il faci, atata timp cat si el este inzestrat cu ratiune, are ochii, capacitati asemanatoare tie, insa unii nu le-au dezvoltat ori mediul in care au trait nu a fost unul propice aprofundarii lor…e ca si cum te-ai duce in fiecare zi cu acelasi ghiozdan la scoala fara sa schimbi cartile pentru orele din acea zi,  Ai Fi Complet Pe Langa Ceea Ce Se Intampla! ca si cand ai crede ca in ghiozdanul tau se afla mereu cele mai bune carti decat in cel al colegului.

Imi iau ghiozdanul cu mine, uneori, doarece ma face sa ma simt protejat, am cele 2 caiete, mereu cu foi libere, am mereu multe pixuri, si nu este greu, dar nici nu se potriveste cu tinuta.Poate ca ajungem uneori sa rupem ideologia ghiozdanului, doar noi singuri, cu un ghiozdan toata viata, mereu cu foi goale si pixuri, mereu nu se asorteaza cu tinuta, mereu cand ne vedem in oglinda ne mangaiem fata cu mainile…stii tu, cand o sa lasi ghiozdanul jos, atunci o sa fie momentul in care tu ai renuntat la…ce vrei tu. Ca nu o sa mai mergi singur pe drumul tau, ca o sa te gandesti la ratiunea de a fi, ca vrei sa ai o „umbra” a ta, ca nu vrei sa faci acelasi lucru pe care orice om il face in viata, ca pana la urma tot vei muri! Asta nu te indeamna sa traiesti acum cat mai intens ca maine sa incepi din nou! E ca si cum ai privi de jos o cladire mare si te-ai intreba daca sa privesti drept, ori sa privesti in zig-zag, ori circular!? Vei privi cum vei crede tu, insa cand vei ajunge acolo sus, cu privirea, nimic nu te mai poate intoarce inapoi! ca atunci cand faci un castel din nisip si daca baza e patrata, vei mai putea tu sa o schimbi? incearca! o sa iasa ceva ciudat, cu siguranta.

( )  Poti deschide o paranteza fara sa o inchizi? Cine te-ar opri!? numai ca nu s-ar mai numi paranteza chestia aia, poate doar un alt semn de punctuatie. Vezi tu, de asta sunt baieti si fete. Nu o sa poti spune, baieti la baieti si fete la fete adica: „((” cu „))” are vreo logica?

Când inima…

Când inima gândește

Dragostea mă pândește

Știind că ea mă privește

Sufletul mânat de sentimente…gonește.

Când brațele în care cred

Mă vor cuprinde

Voi fi pierdut, cuminte

Eu dulcele-amar, îl voi atinge.

Când privirea ce m-alintă

Va fi tandră, mă va simți

Voi rătăci prin bătăile inimii

Căutând adevăruri, vii.

Când voi fi

Mă vei privi

Mă vei cuprinde

Vei crede-n gândul meu cuminte?

Indiferent, de ce voi fi

Indiferent, de tu mă ai

Eu simțuri n-am până nu vii

Momentele-astea… pustii vor fi.

Apus de soare, în umbra fericirii mele

Pământ pătat de lumini de stele

Râuri secate de durere

N-aș vrea eu, să m-ascund în ele.

Că înțelesul cuvintelor mele

Nu poate avea înțelegere

Din inima eu prind putere

Să iubesc, departe de durere.

Comportamentul meu ciudat,

De inimă el va fi dat

Din cauză că ea gândește

Și rațiunea se oprește.

Acum vei ști

De ce ți-am spus: Iubi!

De ce eu pot iubi

Fără a gândi.

Vrei înțeles din trăiri cuprinse de infern sentimental

Vrei înțeles din eul ce fuge pe un deal ?

Vei ști dacă vei fi

Vei ști dacă mă vei primi

Vei rupe rațiunea în bucăți

Prejudecățile lipite de ai tăi pereți

Le vei ascunde și vei reuși să crezi

Să înțelegi, vei ști…

Când inima pornește înaintea rațiunii