Flashback

Ce e flashback-ul?

Nu incep a defini exact aceasta sintagma, nu o sa scriu termeni stiintifici(mai mult sau mai putin) ci o sa explic cum s-a derulat si alt mod de interpretare al lui decat cel „stricto sensu”.

Am inceput sa scriu un blog, am ales un titlu,un subiect si o prima pagina in care mi-am desfasurat unele idei. Reiau ce am scris:

„Ce culoare are armonia, mirosul de ghiocel abia ieșit de sub zăpada purificatoare?

Căt durează singurătatea atunci când nu ai nevoie de ea?

De ce Ele îți aduc fericirea, dacă la despărțire ,greutatea cuvintelor de rămas bun, te ucid puțin câte puțin, zi de zi?

De ce să mă grăbesc să prind metroul,când el mă asteaptă,ca și cum ar ști că vreau să urc în el?

De ce să ne certăm , când știm că avem doar o viață?

Oare oglinda mă arată așa cum sunt?

De ce…?” am scris eu astea, de ce…? ca sa privesc inapoi si sa observ ca am intrebat si mi sa raspuns prin fapte\intamplari\trairi. Intrebari pe cat de inofensive, pe atat de adanci si relevante asupra imaturitatii trairii umane. De la oglinda primim un fel de feedback, fie ca e mai mult sau mai putin adevarat…cu oglinda privim in spate, oglinda e un element al flashback-ului.

De ce avem o viata? putem avea 9 ca in cel mult 3 sa ne certam\despartim\mintim\tradam, in 2 sa ne dam seama ce suntem, in 1 sa ne acomodam cu ideea a ceea ce suntem si ce am realizat pana in acest moment, in 1 sa ne aflam țelul\scopul, in 1 sa ne recautam perechea\jumatatea si in 1 sa traim ce a mai ramas alaturi de jumatatea de care nu suntem siguri ca vom fi cu ea pana la sfarsitul celei de-a 9-a vieti. De ce? adu-ti aminte ca intrebai atunci cand erai mic si trebuia sa afli ce inseamna lucrurile nemaivazute pana atunci. Si acum esti mic, trebuie sa intrebi pe cineva(De ce?)ori sa te intrebi pe tine, sa afli singur raspunsul. In spatele acestor cuvinte nu se ascunde un personaj stupid care nu are ce face decat sa mazgaleasca cu litere o pagina de blog, de fiecare data cand simte nevoie de refulare, refulare in sensul gingas al cuvantului(deoarece nu cred ca scriu aici injuraturi in 500 de litere sau ca ma intereseaza natura sociala si culturala a teritoriului ori a capacitatii intelectuale a oamenilor).

Singuratatea, dureaza? e ca un joc „de-a v-ati ascuns” fara logica. Ea se ascunde, el se ascunde…ea il cauta, el o cauta…ea sta ascunsa, el sta ascuns…cand se gasesc astia? ca parca dureaza de o vesnicie  jocul asta. Nimeni nu stie cand el va gasi pe ea ori ea va gasi pe el, doar ei vor afla lucrul asta atunci cand isi vor zambi si se vor privi in ochi…se vor tine de mana, se vor saruta, isi vor impartasi cuvinte si sentimente in masura inegala, se vor reintalni si se vor iubi cu fiecare zi mai mult…se vor desparti fara motiv si vor crede ca pot trece peste(nimeni nu poate trece peste ceva neterminat). Astfel, singuratatea dureaza , indiferent ca o vrei sau nu…mereu suntem singuri, traim o singuratate sentimentala.

De ce Ea? pentru ca…este pentru el si el pentru ea. Ea e doar pentru putin timp, o visezi, o vrei si in final esti langa ea…stai ca finalul ti-l aduce ea, deci Ea este finalul!? ea e sfarsitul sperantelor, trairilor, emotiilor, sentimentelor, optimismului, increderii in sine…e un fel de inceput al sfarsitului indiferent cum vei trai cand vei fi langa ea , indiferent cat timp ori cat de fericit esti…(cat de multe s-ar spune in locul punctelor de suspensie,care creeaza un suspans interior cand te gandesti la ceea ce ar trebui sa se fi scris acolo, alea sunt ideile moarte si nedorite, ma voi gandi ca am un cimitir de puncte de suspensie si ca in fiecare mormant este ingropata o idee,o traire ori un sentiment). Se spune ca Mircea Cartarescu ar fi un misogin, se spune despe toti ganditorii ca au fost misogini…de ce oare? sunt intelesi gresit, ei iubesc natura femei mai mult decat cei care i-au interpretat au crezut, cei care au interpretat nu au fost capabili sa faca asta, si-au impus un punct de vedere egoist si vanitos. Eu nu vreau sa cred ca ele sunt asa cum am explicat, pentru ca nu sunt misogin si imi place sa visez, pentru ca am nevoie de un contraargument la ceea ce scriu.

Fie ca vei crede in flashback ori ca vei gasi alt raspuns in afara de cel strict ori decat al meu, important e sa-l regasesti. la un moment dat, in viata ta…e un fel de pas peste 10 trepte ale unor 10 blocuri diferite, totul in acelasi timp.Vorbind de timp in acelasi loc cu flashback reprezinta un lucru pe cat de relevant pe atat de real, deoarece timpul e un alt element al flashback-ului. Ca sa realizez o triologie, adica sa intrunesc perfectiunea, voi prezenta si ultimul element al acestui fenomen…este vorba despre faptul in sine, trait.

Conchid ca aceste cuvinte, aduc un fel de liniste atunci cand le elimin, le tin incarcerate in gandire si cand le eliberez, ma simt ca un om nou… . Am vorbit despre primul articol al blogului care se regaseste in ceea ce am scris pana acum,ori ceea ce am scris in alte articole se regaseste in primul articol, indiferent cum am spus, cuvintele astea nu se vor uita niciodata.

Publicitate

Strange feelings or just Words!?

Living between two worlds ore more I couldn’t help myself from thinking about what should happen or was happened, because I’m alive in a way or another and my conscience was hurt in the middle of heart…and no more blood will flow after that, it wil be just venom…venom of my conscience.

Who said that Home is the best place in the world,who…? who defined the feelings, the relationship, the life !? I say that Home is the best place in the world, I say that feelings have no definition, no measurement unit and couldn’t be compared… I say that relationship is more than a feeling, it’s body of feelings… .

I was in the same place where I found it, I try to remember all it happened, all the moves, all the smiles received or glances thrown…#$#$%,  shit, I can’t think… it’s harder than all sentiments, that seat is free now…its hell, it’s  destroing me from inside… my guradian angel is crying, despairing, leaving me.You care about ,you… which made that?

Drama

First of all I want to write something happy, because I’m home, but it seems that the bad feelings outweigh in front of the best…why? who knows, who cares?

Like in a song: Who’s gonna save my soul now?

My behaviour it’s not affected by that, but it’s not like in good days… by the way, I kill you… shut up 😉

The mountain between hearts

Fiecare moment nou reprezinta un alt fel de a percepe trairea, fiecare zi se schimba indiferent ca e legata de dualitate: bine – rau, stanga – dreapta, prost – destept, s.a.

Percepem orice eveniment in moduri strategic diferite, avem interese ascunse in subconstient si ne comportam superficial… e ca atunci cand mergi prin un parc cu mii de flori colorate, cu miresme imbietoare ce te relaxeaza…te uiti la ele, le admiri, le atingi cu mana insa vrei sa rupi una din ele sau mai multe, deoarece e ceva personal…egoist!? Vei rupe, vei tine strans in mana floarea ascunzand-o de privirile celorlalti, pana vei iesi din parc, apoi te vei bucura de performanta realizata. Nu te-ai gandit daca acea floare chiar trebuia sa fie acolo? ori ca isi traia si ea partea ei de fericire alaturi de celelate flori? De ce ai rupto?

Muntele, muntele il consider ceva ce ma calca, ce va cadea peste mine in o zi, ce ma apasa si sta mereu ca o umbra deasupra mea pana in ziua in care v-a trebui sa fiu eu deasupra lui, sa il calc si sa il umilesc asa cum face si el cu mine. Sa fie oare muntele, elementul natural incarcat de frumusete, liniste si pasiune!? ori e ceea ce in sufletul tau te apasa zi de zi, umilinta, atitudinea modesta… de ce nu urci muntele, de ce nu iti asumi responsabilitate, curaj, suferinta pentru a trece deasupra lui? urcandu-l vei gasi acolo sus ceva ce nimeni nu iti poate da, vei gasi acel egou inca netrait si constient de ceea ce poate.

Urc muntele in fiecare zi in cautarea raului cu apa rece si proaspata, in cautarea padurii de brad si pin cu mireasma incolora ce ma face sa ma intind pe covorul naturii si sa privesc printre copaci, cerul…

De unde un munte intre inimi? muntele asta se afla acolo pentru a fi catarat, nu sa-l privesti si sa nu crezi ca-l poti urca…asa e, este frumos cu paduri si vai si cu zapada in crestet, dar daca nu il urci, atunci…vei ramane la baza lui.

Si cel mai important lucru dupa ce ai urcat muntele…coboara-l, dar cu grija, pentru ca riscul sa mori acum e mai mare decat cel de la urcare, orice avalansa te poate surprinde…o avalansa de emotii, ce nu vine la timp.

Urca muntele ca si cand acesta ar fi ultimul lucru pe care ar trebui sa-l faci inainte de moarte!

eu scriu astea

No idea of thinking that you exist

Chapter of inexistence

Blank is my mind, blank is my soul,

blank is the world am I living

and my emotions are blank, too.

There is no way

to find the light without the emotion for you,

there is no positive thinking,

no feeling, no smile, no everytime storm emotions…

as then when I heard your voice,

I saw your face…smiling,

like it was in our first time.

La vie Mystique

Il est tout que nous devons
C’est un maladie
Qu’elle mange toutes souhaient
Et ne change pas avec le temps.
Est ton coeur preparait pour change des tone?
des sentiments et la reconstruction
après une guerre qui dans le passé à peine?

Il y a?

Aucune personne pour nettoyer les sentiments morts
et d’apporter de nouvelles…
souffrir pour les perdants sentimentaux,
Qu’ils sont corrects et croire
en ce que les autres n’ont jamais senti…
la vie, les sentiments et toi…

perdants – désolé – régression

Pian

The one day of the one dream

Ca o melodie mult dorita ce ai ascultato candva si nu puteai dormi din cauza asta, erai  nelinistit si lumea ti se parea banala fara acea melodie asa trairea se aseamana cu ceea ce se numeste nerealizare, neimplinirea unei dorinte, sentiment ori nevoie. Dar atunci cand o afli ca doar refrenul reprezinta partea atractiva a ceea ce doreai atat de mult sa ai devine o tragedie ori drama a propriei dorinte, De ce? Pai sa iti explic.

Trairile astea nu au drum drept, nu au o orientare dreapta…continua, ele se opresc undeva cu toate ca nu au ajuns la capat(mai exact satisfactia ori asteptatile), de ce ele se ramifica? simtim nevoia sa mergem spre dreapta sau spre stanga, simtim nevoia materialului in traire si de asta te incumeti la ceva nou ori sa renunti la banalitate…continua asa lume! fa-ti de cap cu trairile! uimeste! caci altceva mai prost de atat nu vei putea face niciodata.

O sa compar experienta melodiei cu experienta unei povesti, povestea incepe asa cum nici nu te asteptai(nici nu credeai ca poate fi o melodie asa frumoasa), continua prin promisiuni si dorinte cu scopul de a afla ceea ce mult ai  asteptat si se stinge prin aflarea ei…a melodiei. Doar refrenul inca il mai aud si nu pot sa il uit, deoarece e scurt si frumos, insa doare ca timpul trece si uit ritmul, iar povestea, povestea e inexplicabila, deoarece o cauti atat de mult pe ea si totul se pierde, atat de repede fara motiv…uitarea, alegerea altui drum si tacerea sunt dureroase, imbolnaveste sufletul de maladie(alterare) si cu siguranta nu exista tratament pentru asa ceva.De ce se intampla asta, de ce regresul persoanei ce crede, se intampla? proastă – definitie pentru cuvantul asta nu este, ci doar poti spune „proastă” fara sa regreti ceva, deoarece temeiul este deplin, ori poti spune „retardată”- la fel si aici poti spune asta fara resentiment deoarece cuvantul are o definitie concreta. E pacat sa iti arunci trairea, sentimentul si dorinta in bratele unei asemenea personalitati(ce se aseamana foarte bine cu cea a unei fete de la tara de moravuri usoare), unui suflet ce nici in iad nu merita loc, a unui suflet prost ori sarac atat in sens material cat si in sens imaterial. Povestile,sentimentele si emotia nu sunt pentru o lume ca asta, ele sunt potrivite in Rai.

„Lupta..si invata sa renunti in favoarea lucrurilor cu adevarat importante,ca mai incolo sa realizezi ce inseamna de fapt implinire si fericire…”

All that I write means NothinG for a stupid and also for someone without soul

Welcome back

In fiecare moment descoperim ca suntem ceea ce ne dorim si ca traim pentru un trio existential ce fara el sentimentele alaturi de trairi nu ar exista.Revenind la trio-ul existential, ma refer la idealuri, dorinte si vise…este indubitabil ca fara una din ele nu ne putem continua existenta imateriala. Concluzia la care vreau sa ajung porneste de la bine-cunoscutul proverb japonez:”Viziunea fără acţiune este un vis. Acţiunea fără viziune este un coşmar” si se incheie cu fiecare cugetare ce o resimt in adancul sufletului. Atasarea fata de oameni nu este incoerenta, irelevanta, ipocrita, deoarece oricat de netoti am fi si indiferent cum am crescut, omul este caracterizat prin sentiment, ratiune si credinta.Robot vei deveni daca traiesti ceva inexplicabil ori acel ceva ce nu-l pot defini nicicand. Sensibil sau sentimental, nu sunt decat produsul a ceea ce EL doreste ca noi sa fim, iar atitudinea credincioasa a acestuia ce sunt este rezultatul fiintei si a mediului motivant ce m-a dezvoltat, moment cu clipa, clipa cu traire si multe alte detalii ce pot crea un cliseu a ceea ce se numeste acest scriitor necunoscut si ascuns in sentimentele innecate zi de zi de catre cea/cel de la care astept mai mult decat poate da…supraestimare.

Welcome back in world, world tooks care about your emotions and feelings, day by day, Is someone in world who knows how to take care about my feelings, emotions and life-day by day, hour by hour, minute by minute, second by second like the speed of the sound. You are back to made that true.

World at change, Me at emotions war

Experienta predefineste nivelul la care ai ajuns, fiecare experienta avuta semnifica cate o treapta sau creanga de copac urcata spre varf. Durerea cunoasterii nu are termen de apreciere cand luam in calcul propria persoana, crestem prin cunoastere insa nu avem nevoie de durere…ce ma face sa ma gandesc la ceea ce traiesc prin fiecare experienta/eveniment la care tu esti cel care invoca durerea prin comportament verbal/nonverbal, ajung sa consider ca nu trebuie sa generalizez trairea/evenimentul/experienta cu ceea ce inseamna viata, deoarece suntem supusi de necunoastere sa aducem in discutie viata, cand noi am trecut decat prin o parte a ei.

Ce ar fi daca mortii ar scrie despre viata? ne-am intreba daca ar fi adevarat sau nu ori de ăstia sunt superficiali doar in scopul de a te modela, dar aprofundand…CINE AR SCRIE MINCIUNI DESPRE CEVA CE NU VA MA AVEA NICIODATA?

Azi ma trezesc undeva departe de casă, dar aproape de un context natal, anume Dunarea…stau pe un balcon undeva la vreo 40 de m de pamant, haul este infricosator, aerul cald imi trece prin par iar soarele imi arde obrazul. Dupa momente de reflectare ma intind in pat iau sticla de apa si merg iar pana pe blacon, aceeasi imagine a  magicului rau ma incanta si imi aduce aminte de mine. Nu e neaparat sa ajungem in situatii dificile ca sa ne gandim la viata si moarte…gandindu-ma la ce s-ar intampla daca as cadea pana jos am aruncat capacul de la sticla cu regret pentru constiinta, deoarece nu imi sta in fire sa fac asa ceva, apoi reconstitui fiecare miscare a ceea ce s-ar intampla cu un trup…cum ar pluti in infern si s-ar lovi, DAR CU UN SUFLET? Vantul incepe sa sufle mai tare si  imi aduc aminte de copilarie(o sticla + vant =creativitate=sunet) si incep sa manevrez „instrumentul muzical” cu scopul de a produce si sunet, nici in imaginatia acelui pur melancolic nu s-ar fi desfasurat totul atat  de complex,patrunzator si feeric moment. Deja totul capata inutilitate, deoarece explicatiile sunt redundante iar lumea printre care pășesc zi de zi, este prematur nascuta pentru ganduri si sentimente…

If tomorrow never come’s

Clipele sunt premeditate fie de noi fie de cel de sus, dar cu exactitate stim ca ele pot fi cele mai frumoase ori pot fi cele mai putin frumoase.Ne gandim in fiecare moment la cel mai rau lucru ce am putea sa-l patim si nu constientizam ca cel mai frumos lucru posibil il putem trai. Teorie sau practica, cald sau frig, sarut sau nu, imbratisare sau nu, e dificil sa iei in calcul teoria sau practica.Daca maine nu ar mai veni si totul nu ar mai exista pe Pamant, exact ca in un scenariu apocaliptic, am putea sa asemanam trairile ce nu vor mai exista dupa perioada in care ne decidem sa incheiem ceva ce nici nu am inceput.

Un lucru e sigur, nu scrie aceste randuri acea persoana care inlauntrul sau este puternica si luptatoare ci sentimentalistul si binevoitorul care acum trebuie sa sufere pentru ca asa e natura melancolicului, gen de caracter definit de cei ce au cercetat aceste lucruri.

Cerceteaza ceea ce niciodata nu vei mai avea sansa, pentru ca steaua ta straluceste atata timp cat o privesti in fiecare seara si te gandesti la ea, ea va deveni cazatoare si nicicum nu-ti va indeplini o dorinta, daca vei renunta la ea pentru o alta stea.

Stelele sunt forme de exprimare a noutatii, unicitatii, puritatii, obisnuiesc sa ma uit la steaua mea in fiecare seara si sa cred in ea ca si cum ar fi in viata.