Când inima…

Când inima gândește

Dragostea mă pândește

Știind că ea mă privește

Sufletul mânat de sentimente…gonește.

Când brațele în care cred

Mă vor cuprinde

Voi fi pierdut, cuminte

Eu dulcele-amar, îl voi atinge.

Când privirea ce m-alintă

Va fi tandră, mă va simți

Voi rătăci prin bătăile inimii

Căutând adevăruri, vii.

Când voi fi

Mă vei privi

Mă vei cuprinde

Vei crede-n gândul meu cuminte?

Indiferent, de ce voi fi

Indiferent, de tu mă ai

Eu simțuri n-am până nu vii

Momentele-astea… pustii vor fi.

Apus de soare, în umbra fericirii mele

Pământ pătat de lumini de stele

Râuri secate de durere

N-aș vrea eu, să m-ascund în ele.

Că înțelesul cuvintelor mele

Nu poate avea înțelegere

Din inima eu prind putere

Să iubesc, departe de durere.

Comportamentul meu ciudat,

De inimă el va fi dat

Din cauză că ea gândește

Și rațiunea se oprește.

Acum vei ști

De ce ți-am spus: Iubi!

De ce eu pot iubi

Fără a gândi.

Vrei înțeles din trăiri cuprinse de infern sentimental

Vrei înțeles din eul ce fuge pe un deal ?

Vei ști dacă vei fi

Vei ști dacă mă vei primi

Vei rupe rațiunea în bucăți

Prejudecățile lipite de ai tăi pereți

Le vei ascunde și vei reuși să crezi

Să înțelegi, vei ști…

Când inima pornește înaintea rațiunii