Son of the Earth – γιος της γης

„Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.”

Luna: Septembrie, 2013

2noi

A plouat mult aseară,

visam, ploua și visul curgea

ca un râu căutându-și marea.

 

Din nori a pornit totul,

mi-a adus aminte de ea…

am retrăit în acest vis tot

chiar și cele mai frumoase sentimente alături de ea.

Era cald și lumea ne zâmbea,

gândindu-se la ce frumoși suntem.

Era o piață, o statuie, o biserica și piatra cubică pe jos.

Era ea zâmbindu-mi ca un copil

și strângându-mă de mână gradual

cu fiecare zâmbet pe care i-l înapoiam.

Era o căldură puternică și blândă

îmi plăcea și nu,

mă simțeam străin

și știam că totul avea să se sfârșească

căci doar era un vis,

precum toate visele care pornesc și se sfârsesc

altele frumos, altele urât, iar de altele nu îți aduci aminte

oricum toate se sfârșesc.

sen ti ment _ î n _ d o i

Aș fi vrut să îți spun ceva frumos de noapte bună,

în șoaptă

să-ți închid porii superficiali ai tristeții

cu un roi de sentimente de copil

eu să nu plec.

 

Cu toate astea, am încă jucăriile la mine

nisipul e acolo și marea-i pe fundal,

să știi că nu disper când nu ești lângă mine,

căci eu a ta privire caut

imaginar noi doi, o sală și mulți oameni pe fundal.

 

Iar umbra care vine, e noaptea ce ne leagă

e începutul labirintului prin stele,

unde ne-atingem rușinați de soartă

doar noi, ce doi nebuni … zâmbind la ele.

Ea

Ești parte din frumusețea mea,

ești fericirea pe care o simt acum,

timpul nostru în lumea asta se termină

e timpul să ne mutăm.

 

Mi-ar fi plăcut să ne pierdem printre stele până dispăreau

dar erau lucruri multe care nu mă lăsau,

plutesc și vibrez, și sunt peste tot și totul e în mine

fără început și fără sfârșit.

 

Mă tot gândesc la tine și mă surprind zâmbind

ești parte din mine acum…

mă lași să mă inspir din sufletul tău

și să aduc așa sinceritate să izvorască și din al meu?

Simt o bucurie enormă

și o nerăbdare copilărească,

am plecat – dar nu uita că sunt aici!