Son of the Earth – γιος της γης

„Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.”

Luna: August, 2010

Insipidele

Travaliul enorm al zilelor spre-apus

Un singur și minuscul sentiment nespus

Călcat, sfărmat și-n neființa dus

Știm doar, cu toții… tot ce n-am vrut, am spus.

*

Surd mai e glasul orbului redus!

Divina comedie în scena ce l-a pus

Un rol ca fără rimă, am dedus

Doar ce-am întors clepsidra-n sus.

*

Uscate glasuri urlă-n cavou

Suspină des creând ecou

Ustură setea în egou’

Surprinzător, e doar un ou!

Anunțuri

Culori de vară

[…]A inceput sa cante cand a vazut ca e singur in peisajul nocturn. Doar cerul luminand de stele acompania acum ce a mai ramas din visul sau. Sa-ncep sa numar secundele pana la urmatoarea inspiratie! atunci cand trag aer, da. Inspiratie mai inseamna si altceva.

A spus cineva vreodata ca cerul nu este liber!? ca intregul univers, ce pleonasm! cat de intreg poate fi universul! (zise asta râzând). Si cand ma gandesc cat de sumbru pot fi atunci cand sunt doar cel care cauta inutilitatile astea: adevar, motive, realitate…cine ma pune sa fac asta nu stiu, dar sunt sigur ca as fi fost fericit si poate as fi parut mai prietenos-cu toate ca mereu caut prietenie-daca nu as fi fost asa. De cate cuvinte zise de oamenii de inainte, au nevoie oamenii de azi ca sa realizeze aceste lucruri esentiale vietii.

Poate ca si stelele au viata, ziua dorm iar seara ne privesc si analizeaza treaba facuta in ziua ce a trecut, luminand atat de puternic incat sa se ascunda in spatele sclipirii. Nici cel mai visator copil nu ar fi spus asta, he he! Cu toate astea nimeni nu ma poate contrazice de ce vreau sa fie in spatele a ceva. Si stelele, ele, ne urasc enorm, nu isi imagineaza cum de unii oameni privesc spre ele fara motiv sau poate atunci cand cred ca ele sunt frumoase si ca au ceva aparte. Stele stiu ca triseaza, stiu ca se ascund in spatele luminii ireal de magice. Cel mai rau este ca unii isi aleg stele, nu singuri, multi isi aleg o stea alaturi de cineva si o numesc steaua lor. Cred ca stii ca steaua nu moare dar ei mor si ca peste timp unul din ei se va gandi la steaua lor, acum steaua lui, pe care o blesteama pentru faptul ca a fost… o stea.

Stiu ce vreau acum! O sa imi aleg o galaxie drept o stea, alaturi de cineva. Poate asa, am mai multe sanse sa nu injur o singura stea sau sa aleg mai multe stele…nu doar pentru curcubeul din noaptea verii instelate(poate o sa raman pe Pamant si o sa aleg un rasarit soare, cu toate ca ar fi cel mai trist).

O să o aleg cu ochii închiși, să nu mă orbească, lumina.