Extract de emoție

Defilează frunze căzânde

pe asfaltul ca un cer înnorat,

Neputând să schimbe sensul

universului bulversat

ori

ce le era predestinat.

Văzduhul brăzdat de culori monotone

își bea ultima cană de cafea

departe, cu gândul la ce a fost, ce era,

parcă…retrăind sentimente comune.

Agale se zbat memorii trepidând de emoție,

Perdante într-o lume imperfectă,

Fără să caute răspuns ori intenție

pentru ce-a fost si ce este.

Si-asa părăsesc ele lumea, efemere nebune

de parcă n-ar fi influențate

de tine, de mine!

Publicitate