Secetă
Resuscitez zadarnic ultimii nori ai feeriei,
Momentul de apus al nebuniei se-nalță, tot mai sus
Nu știu de nori mai sunt, ori de s-au dus!?
Cuprins de-amarul umed al câmpiei.
*
Văzduhul minunat al insomniei
Aduce a miros de iasomie
Indiferent, acum plutesc și cad
De dragul ei, câmpiei.
*
Cum milioane de idei se bat și se aleargă
Mișcări nebune, trepidânde,
Așa nu stim de suntem buni ori răi
Ori noi ioni tânjesc pe culme, coada de melc să o apuce.