Secetă

Resuscitez zadarnic ultimii nori ai feeriei,

Momentul de apus al nebuniei se-nalță, tot mai sus

Nu știu de nori mai sunt, ori de s-au dus!?

Cuprins de-amarul umed al câmpiei.

*

Văzduhul minunat al insomniei

Aduce a miros de iasomie

Indiferent, acum plutesc și cad

De dragul ei, câmpiei.

*

Cum milioane de idei se bat și se aleargă

Mișcări nebune, trepidânde,

Așa nu stim de suntem buni ori răi

Ori noi ioni tânjesc pe culme, coada de melc să o apuce.