Son of the Earth – γιος της γης

„Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.”

Etichetă: timp

Dimineață de Duminică

Este evident, fiecaruia dintre noi i se intampla. Avem un moment sau mai multe in existenta noastra, de care ne aducem aminte cu regret sau cu un ‘of’ prea mare pentru suflet. Retraim clipe si momente intr-o cronologie alterata de viitor si nimeni nu ne poate indruma catre iesirea din acest cerc intunecat. Singura solutie pare a fi acceptarea si pozitionarea in mijlocul cercului, loc din care se poate trece peste.

Era acestor momente nu se apropie niciodata de un final, ea se afla intr-o continua expansiune-ca o gaura neagra ce asteapta sa prinda in calea ei materie. Deslegarea de aceste momente este posibila doar prin intrarea in neant si parasirea tuturor prejudecatilor, ca mai apoi singur sa iti croiesti calea spre iesire – din proprie initiativa. Mersul pe sarma deasupra unei prapastii fara fund, acoperita de o ceata densa, este exercitiul prin care poate nu trebuie sa trecem. Mai degraba ne gandim ce putem face sa privim totul de pe o stanca ce iti creeaza viziune asupra acestui hau.

Minutele dinaintea exercitiilor de plecare sunt nemasurabile, le anticipezi insa nu stii ce se va intampla dupa. Absorbtia sentimentelor se va face constant in pieptul corpului tau, insa limitele neatinse ale detaliului vor fulgera asupra evenimentelor de care iti aduci aminte. Regretul este cel mai probabil, cauzat de neintamplare sau inactiune. Ceea ce poate opri starea, poate fi acceptarea esecului si gasirea elementelor cheie de sub aceasta suprafata neteda si subtire. Prostia nu este ceea ce contribuie la dobandirea acelei stari, cel mai probabil ea te-ar fi ajutat sa faci ceva potrivit, sau nu. Important este ca perceptia asupra momentului este cea care conteaza si este singura responsabila de viitoarele consecinte.

Daca uneori percepem un lucru ca nefiind propice, singura cale de a ne da seama este sa incercam. Ireversibilul nu poate fi utilizat mai tarziu, decat sub consecinta cailor cognitive care vor fi intotdeauna in cautarea raspunsului, de ce nu?

Din atatea stari si situatii pe care le intalnim de-a lungul vietii, posibilitatea ca perceptia sa nu fie potrivita este foarte mare. Astfel, din cazuri un set de intamplari, vor fi regretabile. Constientizarea lor poate sustine sau destrama o ratiune, pot imbunatati sau prabusi un ego, totul in pofida sau pentru sinergiile ce te definesc.

Publicitate

Don’t stop Believin’

A mai ramas putin timp pana cand euforia si freamatul intern vor pune stapanire pe intreaga fiinta. Parca prin vene imi colinda spiridusii licurici in alb si rosu care odata ajunsi la inima, vor da foc inauntrului inimii sentimentelor si emotiilor care de mult asteapta perioada asta. Spiridusii licuricii imbracati in metafore si veselie aduna din fiecare vena cate un lucru bun, simbolic ori ceva ce ne dorim… pentru ca inima asteapta de la noi sa ii transmitem hrana de care are nevoie orice inima in aceasta perioada .

Nu te opri din a crede, El nu este un oricare, El nu a aparut doar asa ca sa fie un alt motiv de a intretine religia… El este pentru ca asta noi simtim si este ceea ce noi avem nevoie, acum, la sfarsitul anului. Nu explic de ce fiecare din noi abia asteptam sa ne uitam la bradul proaspat impodobit si sa avem mireasma sarbatorii in camera… nu voi explica de ce, vrem sa ne revedem prietenii in aceasta perioada ori sa avem pe cineva drag si iubit langa noi, in fata luminii calde de Craciun… nu voi explica de ce, fiecare rand de aici imi aduce aminte de ceea ce eram si ma face sa ma comport ca atunci, mai mult de atat ochii imi lucesc iar inima lumineaza datorita lor…spiridusilor licurici, pentru ca traiesc pentru fiecare din motivele enumerate si pentru ca stiu ca mereu va fi cineva care se va gandi la mine… eu-l tau, al meu…are nevoie de ceva, de cineva care sa ne poarte-n gand la fiecare pas ori sa stea in pat si sa se roage pentur fiecare din noi… pentru ca noi avem ingerii nostrii pamanteni, pentru ca noi suntem rationali, pentru ca religia inca exista si va exista pana cand noi vom fi, pentru ca traim si pentru ca… dulcurile sunt mai dulci acum.

-Stiai ca focul arde doar in prezenta oxigenului? sigur ca da!

-Dar stiai ca noi nu putem „arde”(a se intelege a trai ) decat in prezenta cuiva? Nu o sa fi niciodata vesel daca esti singur, daca nu stai alaturi de cineva…desigur ca acel cineva nu vrei sa fie „selfish”, sa nu gandeasca dupa calauzirea aparentelor ori sa se arunce in fata trenului de fiecare data cand ii zici un lucru pe care l-a gresit( adica sa se victimizeze), vrem ca acel cineva sa fie atat de cald si bun incat atunci cand avem nevoie de caldura si bunatate sa apelam la ei, vrem ca ei sa schimbe obiceiurile mai putin bune- in ciuda faptului ca unii ” cineva ” nu se pot schimba pentru a fi bine. Apropo, spunea Ghandi:”Fi schimbarea pe care tu o vrei in lume”, sugereaza ca el nu a ajuns la concluzia asta pentru ca „i-a picat un mar in cap”, a spus asta pentru ca asta este exact ceea ce ar trebui sa ne reprezinte pe majoritatea din noi, pentru ca noi putem, insa „sutul din dos” ori „pragul de sus” nu se sinchisesc sa ajunga la aceia care nu le cauta.

De ce stau aici, e cam frig cu toate ca in semineu ard lemnele, stau aici alaturi de el, Mos Craciun- acel cioban urat si rau ce nu a lasato pe Sfanta Fecioara Maria sa nasca in locasul sau… acest cioban urat si rau si care mai si miroase nu prea bine, sta langa mine si mereu ma intreaba despre lucrurile mai putin bune ce mi s-au intamplat in acest an… incerc sa nu-i raspund, nu pot. In cele din urma, ma convinge si imi da motivul exact al intrebarii lui, Craciunul nu se creeaza din lucruri bune, traim binele alaturi de cei dragi insa la baza acestuia se afla structura solida a lucrurilor mai putin bune ce ni s-au intamplat in acest an, deoarece cu fiecare gand ce il readucem aproape de noi a ceea ce s-a intamplat, realizam de ce trebuie sa ne bucuram, realizam de ce am facut lucruri bune, realizam de ce lucrurile bune din viata noastra s-au intamplat si inca ceva… realizam ce este Craciunul, realizam ce suntem noi, cine suntem, ce vrem si ce vom vrea sa fim… Craciunul !

Nu te opri din a crede, doar pentru ca esti matur(sau doar crezi asta), doar pentru ca lucrurile rele s-au intamplat- ele se intampla sa realizezi ceva, doar pentru ca altii au fost rai cu tine…ori ti-au intors spatele atunci cand tu asteptai cel mai mult de la ei, nu te opri aici pentru ca asta ne reprezinta, ratiunea, sentimenul, trairea, motivul, puterea, rugaciunea, gesturile, iar Craciunul le uneste pe toate…e un fel de legatura intre noi si El…

Pentru ca suntem si pentru ca citim aceste randuri scrise din pasiune pentru noi, pentru acum, pentru totdeauna in inimile noastre imprimate de lacrmile de bucurie pentru ca am scris- motivul lacrimilor e de nicaieri…ele vin odata cu viitura sentimentelor din interior.

CRACIUN FERICIT!

acesta este cadoul meu de Craciun pentru voi toti

Strada mea

Stateam si faceam o analiza a ceea ce scriu, de ce scriu ce scriu si cum de imi vin ideile astea!? Pe langa faptul ca am ceva de mers pana la facultate ori pana unde imi propun sa ajung, mereu cand incep sa gandesc-in metrou- ma trezesc dupa ce termin ideea si simt ca a trecut mult timp… de fapt am mers doar 1 statie,iar fata din fata mea nu se astampara din a privi cu coltul ochiului…ostentativ(…si acum o sa zici: modestule!…). Imi plac enorm de mult parerile despre mine, mai ales cele bune, mai ales cand cineva vine si imi zice: „auzi eu am stat 1 ora sa citesc(la 2 dimineata) ce ai scris si chiar m-a impresionat, nu credeam ca poti asa ceva” … ce pot spune cand aud de la ei asa ceva, cuvinte mai presus decat cele de multumire nu au fost descoperite insa gesturile ori comportamentul, sigur sunt continuarea cuvintelor de multumire… . Ma uit in oglinda si parca vad pe altcineva a carui imagine nu este ceea ce el asteapta de la el, dar de ce altii apreciaza imaginea asta ori sunt placut atrasi de ea… nu stiu! dar stiu ca lucrurile care trebuie sa ma schimbe apar atunci cand trebuie sa apara si sunt perfect legate de ceea ce va urma…voi sunteti schimbarea fie ca reprezentati binele sau opusul, de obicei apreciez binele. 🙂

Ai mers pe strada asta, unde drumul este atat de bun incat nu poti calca in gropi ca mai apoi sa te impiedici si sa cazi, ai vazut ca e o pancarda pe care ar fi trebuit sa fie scris numele strazii insa pancarda era goala, ai observat ca locuintele de pe strada asta sunt cu totul diferite de celelalte, ai respirat adanc si ai simtit o relaxare… aerul era cald si frumos mirositor, ai vazut ca pe acolo nu merg masini, ai vazut ca nu e asfaltata, ai mers seara sa vezi ca luminile sunt impresionant de calde, ai intrat in o casa de pe strada asta ca sa vezi ce fel de oameni sunt acolo, ai atins cu mana zidurile si ai luat loc pe banca de lemn inconjurata de flori multicolore, ai desenat ceva pe trotuarul special unde toti din cei care trec pe aici…o fac, ai observat ca strada asta nu are capat…insa e intersectata cu alte strazi,ai sarit in sus de bucurie cand ai realizat toate lucrurile astea si te-ai gandit ca asta e strada pe care ai intalnit prietenii copilariei sufletului tau, aici ai vazut cupluri… i-ai vazut, Ai mers…?

De cate ori ai simtit nevoia sa iesi afara din casa sa mergi singur pe un drum si sa nu te gandesti la ceilalti, ai simtit ca totul se limiteaza doar la o lume a ta  si ca nu ai sansa sa continui, daca nu vei gandi, la ceilalti…? Ti-ai dus catelusul la plimbare in parc si el a simtit nevoia sa mearga la altii necuvantatori si sa ii priveasca, daca el ar fi trecut nepasator printre ceilalti catelusi fara sa ii pese ca ei vor sa il vada, sa se joace cu el ori sa devina prieteni…Indiferenta?

E totul atat de intens incat sufletul se loveste de peretii infatuarii si ai nepasarii celorlati, ingerul pazitor plange ca i-ai intalnit iar inima se roaga ca urmatoarea „bataie” sa fie departe de cei ce nu merita a sta langa ea.

Pe strada asta vad in fiecare zi cum masinile calca iarba, cum dispar flori, cum luminile sunt stinse prea devreme, cum oamenii din case inchid usile…prea devreme, cum ai incercat sa desenezi…insa ploua si nu ramanea nimic, cum strada avea capat si doar o intersectie, cum nu ai putut sa iti aduci aminte de copilarie, cum cuplurile se destramau, cum oamenii isi spuneau: adio!…ai vazut!?  strada asta nu vreau sa fie asa, asta nu e a mea…stiu sigur ca nici a ta, doar noi ne puteam face strada unul altuia, precum un proces de sustinere si incredere.

Fotografia, pentru mine este expresiva…ma reprezinta deoarece am gandito si mi-a placut si nu are legatura pavajul ori masina cu ceea ce am scris… fotografia asta este viziunea si ideea a ceea ce am scris.