Son of the Earth – γιος της γης

„Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.”

Etichetă: iubire

Pastel de adevăr

Minte-mă în culorile tale frumoase

Arată-mi lucruri prețioase

Iubește-mă-n cromatica serii

Sub bolta etern-a primăverii.

Din gând să știu că ești culoarea mea

Născută, nelimitată, din o stea

Vei răsări pe boltă-n inima mea

Vei fi culoarea vieții în lumina grea.

Nicicând să nu te lichefiezi

Nicicând să crezi c-o să mă pierzi

Nicicând sub altă stea să nu te-ascunzi

Nicicând ca tu sa mă confunzi.

Astfel din eul, ce ținea cândva

Să-și coloreze lumea cu culoarea sa,

Să -nveselească ziduri de beton

Peste negrul profund de teflon,

Voi crede că din ea, culoarea mea

Eu am văzut un mit, o stea

Mă voi închide în camera de ceară

Să îmi plâng soarta, seară de seară.


Din gând…


Ele nu m-au iubit nicicând

Mă tem să cred, în acest gând

O lume mă vede visând

Eu nu am știut să mă vând…

*

Iluzia unei lumi, plângând

Fantoma ei, dansând

Sufletele negre, țipând

În lacrimi, noi, cântând…

*

Acum noi, crezând

Culori de trăiri, spulberând

Învățăm noi, jucând

Iubind…noi, visând.

*

Prefăcând, fluierând

Scriind, voi râzând

Citind, unii plângând

Fluierând, eu…iubind.

Inimi de plastic

Amor de primavara falsa

Zi inchisa dupa o fereastra

O idee de par trasa

De azi imi esti mireasa!

O zi, un rasarit de soare

Imitatie de falsa pudoare

Intriga falsa ca stramtoare

Iubire neastamparata pe racoare.

Minunea zilei fermecate

Cand lumile sunt derutate

Cand si cerul nu stie ce vrea

Ca doar astazi, va gasit iubirea!?

Parfum de roz

Miros de rosu

Insipid de inima

Gol neumplut, e frageda.

Minuni ascunse dupa cupidoni de ceara

O ! lumea nu mai vrea sa moara?

Se simte protejata ca odinioara

De falsul alb de ceara.

S-avem o zi

In care obligati a ne iubi

De-mprejurarea lumii

Nu cred, nu vreau,

E doar o zi.

14  februarie 2010

Peron

Pe un peron tu m-ai lăsat

În un gând, mintea mi-a stat,

Mi-am dat seama de ce mi-ai arătat

În el, eu m-am urcat,

În ultimul vagon de tren

În drumul meu…spre infern.

Nici, pa!

Nici, tu…adio!

Nu mi-ai zis,

Nici răsărit de soare, de atunci

Nici puls in inimă,

tu, pa!

Chiar de eu visător am fost

Să știi c-al meu vis are rost

Nu e fictiv, nu e prostie

E rațiunea inimi-mi pustie.

eu, rost!

Adâncă-mi e durerea

În trenul ăsta vechi și prăfuit

În care toții, ne urcăm iubirea

La fel, oricând, sper…niciodat’

noi, pa, iubirii!

Hai! Ia-mă de pe peron, acasă

Alinta-mă cu-a tale rime de iubire

Eternă fi, a mea mireasă

Nu stinge visul in durere.

Că doar acas’

Tu imi vei fi mireasă.

Ascunsă-n albul tău cel pur

Sub voalul amintirii

In inima simțirii

Ne vom striga, vom alerga

Ne vom salva

Noi pe peron, de-adio

NU vom fi, niciodat’.

Limitare?

Ne întrebăm mereu

De se termină?

De ce o viață, o oră, o sutime

Se-ncheie fără voia noastră

Că totul destinat este muririi

Iar soarta noastră zace-n fad, îi moartă?

Precum, o viață se încheie

Precum, o carte se termină

Precum orice poveste, are un final

Precum voi scrie, încheia-voi

chiar de, eu, asta… nu voiam.

Voim, ori nu

Suntem supuși unui final

Suntem păpuși create rațional

Ținem ascuns în noi, imaterial

Care, si el… final.

Cum tu, înduri cuvântul de final(de adio)

Când miezul dragostei

Te poartă infernal

Când totul se invârte în jurul ei

Mai mult decât cel al trăirii,

Dragostei… .

Orbit de-aș fi,

Ori asurzit de sunet de sfârșit

Nu m-aș ascunde-n chipul meu firav

Aș căuta-n iubire, nemurirea

Aș căuta-o, in chipul ei, neîncetat… .

Să nu te temi,

Când glasul surd al încheierii

Îți va șopti, încet, adânc

A ta ureche, n-apleca, ei

Ascultării…

Ci-ascultă strigătul iubirii

Trăiește-l, urmărește-l si mimează-l

cuprins vei fi, profund… acaparat,

păstrează-l.

Să cos cu lacrimi inima sfărmată

Ar fi un lucru redundant

Să o cârpesc, să o fac toată

zadarnic lucru, demoralizant,

Ori mână nespus de curată,

un suflet pur, cu lacrima mărgăritar

Să o renască… ?

Să-ntreb pe zei

De e a noastră soartă

De ce-o trăim noi, raportat,

Când sufletul ne e năpastă

Știind că este limitat?