Ploaie
Din norii fantome ce picură ploaia
Din negura-nceată ce-ntunecă lumea
Din somnul cel veșnic trezit eu am fost
Picături de minciună, cădeau reci pe chipu-mi anost.
*
Cristale de apă neînghețate, incolore
În bălți și în mlaștini se-ascund picuri de ploaie
În mase uniforme se-mbină culorile mizere
În dese rânduri ude, de care nu te poți ascunde.
*
Secunde ecou în surdina de-afară
Doar streșinile-s singure și cântă cu ele
Picăturile copilăriei de odinioară
În somnul retrăirii, picăturii de ceară.