În ce se măsoară toamna?

de Son of the Earth

Deschise subiectul asta alaturi de amici, era in pauza pe iarba din parcul scolii. Castanii-si scuturau fructele odata cu frunzele galbene, pe covorul de un verde galbui. Deschide o cutie de tabla invechita in care avea cateva bomboane infasurate in hartie de calc. Despacheteaza una. Privea catre rasaritul tarziu de soare al toamnei si se gandea la tot, la cum a decurs totul si cum a inteles el tot. Castanul pe care se sprijinea ii vorbea simbolic prin miscarile controlate de natura, desigur ca si el gandea precum natura il influenta si astfel in clipele de liniste ce le avea sprijinit de copac, dorea sa regaseasca raspunsuri ale unor intrebari demult puse.

– Nu ma gandesc ca azi sa nu fiu fericit! simt nevoia acestui sentiment rar…adus de toamna si rasaritul tarziu de soare.

Pe o foaie ramasa libera, incepe sa deseneze. Cred ca stii sentimentul, cand vrei sa desenezi ceva ce nu ai planificat, singurul lucru pe care il stii este ca vrei sa fie frumos, sa exprime si sa te regasesti? Asta facea acum, desena, totul parea a fi un chip, avea forma insa continutul era total diferit de ceea ce ar fi putut semana cu un chip. Stia ca era dorit si avea nevoie de ceva, doar ca era destul de fragil la intemperiile sentimentelor. Isi freaca barba usor mirat de faptul ca s-ar gandi la el cineva.

– Intemperii, auzi! ma intreb cum de trairea ne este afectata de intemperii, doar suntem parte a naturii!?

– Aaa…stiu ca ma framanta ceva, conteaza mai mult cat timp traiesti in o viata, decat cum traiesti timpul din o viata? Adica, nu m-ar deranja, dar pentru mine…nu vad relevanta acestui timp numit ani din viata, utopic vorbind. Ce imi aduce fericirea atunci cand se spune ca ar trebui sa ne bucuram la o data anume din viata, repetitiva obsesie a datei, sunt doar memoriile…memoriile placute, nu as gasi un rost daca nu as avea amintiri care sa ma faca sa trec mai departe. Adevarat e ca memoriile pot tine si locul unora mai putin bune, asa ca de fiecare data poti fi si trist.

– Dar vezi, cred ca asta este cheia memoriilor placute! se completeaza unele pe altele intr-un joc inegal.

Isi ridicase paltonul de pe frunzele aramii ale castanului si in chipul ce-l desenase aseaza una din frunze realizandu-i conturul in mijlocul chipului ce-l desenase.

– Au sa mai cada frunze aramii peste chipul asta, la fel cum memoriile bune vor fi in continuare motivul de a sarbatori viitoarea data… .

…Se măsoară în vieți.