Marea
de Son of the Earth
Chiar îmi trebuie o mare moartă să îți arăt că eu trăiesc?
Sau trebuie sa gândesc mai departe, către mare
O mare din care se nasc îngerii buni
Un eu care știe tot ce minți tu acum.
*
Mirosul nisipului ars de soarele de vară
Descrie cel mai bine ce faci tu acum,
Când încerci să jonglezi
Cât mai multe sticluțe de parfum.
*
Plaja mării mele are multe fire de nisip
Fiecare din ele știu că marea e mare,
Și-mi spun încet…în șoaptă
Ea vrea ca tu să te îneci în marea ta
…să îți dai seama că de fapt nu e a ta!
Foarte frumos finalul! Superba poezie! Scuze ca nu comentez. Vin mereu sa te citesc. Creatiile tale sunt deosebite si ai reusit sa atingi un nivel subtil de arta. Imbratisari de la noi. 😉
Mersi mult! 🙂