Ce să găsești într-un mușuroi ?!

E ora 4 am, tot musuroiul se trezeste si forfota incepe. Fiecare se ocupă de lucrurile personale si pleaca spre servici. Fiecare din ei, respectau acelasi traseu, se grabeau si nu se uitau in urma lor…faceau mult praf. El era singurul care era imbrancit de toti, nu se lua dupa drumul lor, isi creea singur propriul drum si dupa cum observă, este calcat in picioare de toti, nimeni nu vrea sa ii accepte situatia…toti merg pe aceleasi principii gandite acum mult timp, nimeni nu se gandeste ca principiile sunt referitoare sau relevante doar pentru momentul respectiv -le e teama sa nu piarda, de asta urmeaza acelasi lucru– , isi spuse el. Incet, cu fiecare pas, isi accepta situatia. Nu se poate pune in fata atator furnici, mai ales ca el era unul timid, ca avea incredere prea mare in lume si ca astepta mereu, ca ei sa fie buni…sa fie copii. Degeaba, iar pleaca spre munca, iar o sa care mai mult decat ar fi logic…iar o sa se intoarca obosit la musuroi. In fiecare zi se lovea de aceleasi principii uzate, de aceleasi furnici credule cu experienta, care ii subminau existenta si ratiunea, se pierdea in lacul denigrarii. Urmase pasii lor, urmase drumul lor, era la fel ca ei, se ghida dupa un fals al unei realitati false impuse de ei, ajunge sa lucreze intr-un mediu placut, insa oamenii de aici sunt mai rai, mai irationali, decat cei pe care ii cunostea de acolo de unde plecase…musuroiul casa. Musuroiul asta ii oferea beneficii, il solicita, ii punea in spate tone de materiale de rezolvat. Simtea cum greutatea il va prinde sub presa…cu toate astea, el era pozitiv si avea un spirit de sine diferit si liber. Nici nu stia cand a ajuns la varsta asta, el stie ca este copil, se simte copil, traieste ca un copil, face lucrurile ca un copil, gandeste ca un copil si nu vrea sa se gandeasca la lucrurile pe care cei de varsta lui le fac…parasesc musuroiul spre seara, merg la petreceri tarzii, consuma alimente din proviziile interzise si nimeni nu ii acuza de asta. Ma tem ca ma vor privi ca pe un prost, ca pe un ciudat ori incult, deoarece nu sunt ca ei… cred ca mi-ar place sa fac ceea ce ei obisnuiesc, uneori ma plimb sa vad cum arata musuroiul seara, strazile au o alta culoare, parca percep altfel lucrurile si simt uneori nevoia sa am pe cineva aproape.Ma gandeam ca o prietena este ceea ce mi-ar aduce un plus de zambet pe chipul meu negru, antenele mele vor fi mereu ridicate si cred ca as avea mai mult chef de munca. Ouh! ultima data cand am vrut asta…ultima data cineva si-a baut joc de mine. Ma face sa plang si sa ma ascund in fundul musuroiului… sa ma inchid in cea mai rece pivnita. Nu rusinea mi-ar impune asta, nu faptul ca sunt eu prea bun…imi e frica de aceleasi tipuri de furnici, imi e teama sa nu patesc acelasi lucru, imi e mila de fiinta asta blanda! Prefer sa incerc sa rup aceasta gandire pesimista si sa uit valorile in care cred, furnicile uneori trebuie sa faca asta pentru a-si gasi locul in musuroi. Mereu se gandeste la el, mereu se gandeste la musuroi, la natura lui si la cat de relativ este acesta. Durerea asta il frange ca pe o firimitura de paine uscata. Decis sa inceapa o noua viata, pleaca in o drumetie, la fel cum este si viata…o drumetie din care invatam lucruri, din care intelegem oameni si din care avem puterea sa tragem concluzii.

De ce nu e soare si aici, cu toate ca nu mai e musuroi, nu mai e racoare, nu mai am hrana…ma simt ca si cand as fi inconjurat de fericire. Aici nu am ce sa compar, aici nu trebuie sa explic nimanui valorile in care cred si ceea ce ma reprezinta, aici cred doar eu…pacat ca nu era nimeni in musuroi sa inteleaga asta, imi doream enorm sa imi gasesc pe cienva…acel cineva era la fel ca ceilalti, imi pare rau si raman singur, asa cum m-am si nascut-singur din o larva-. Am avut un eveniment in timp ce dormeam, gandeam ceva si totul era perfect, musuroiul era plin de oameni veseli care isi zambeau si se ajutau in drum spre casa proviziilor…aveam si pe cineva drag care imi zambea si ma incalzea cu sinceritatea frumusetii sale, insa cand m-am trezit eram inconjurat de oglinzi. A fost un vis, ca pana la urmă ce poți să găsești într-un mușuroi de furnici ?!