Cine-i acolo?

de Son of the Earth


Bate la ușă cu toate că era intredeschisă… pe ușă nu scria absolut nimic, cu toate ca era o tablita in care ar fi trebuit sa fie scris un numar. Intra mirat si surprins in camera aia cu aer inchis, fara lumina prea multa-doar cateva franturi de culoare mai treceau printre jaluzelele prafuite- merge catre geam pasind pe podeaua ce scartaia enervant mai infricosator cu fiecare pas. Geamul era deschis, doar perdeaua si jaluzelele tineau umbra incaperii. Priveste pe cer, era o dupa-amiaza de inceput de vara, norii de un albastru inchis se adunau, dinspre orizont, deasupra padurii din valea numita specific, Recunostinta. Inchide ochii si simte cum aerul rece de furtuna ii raceste pielea fetei, cum sufletul primeste acest aer nou, pieptul ii era miscat de acest fior. Se duce catre cealalta fereastra a camerei si de acolo vede un apus, un apus limpede, fara nori, de culoarea unui galbenus de ou. Ce a fost mai intai, apusul sau rasaritul? isi zise el, stand sprijinit in coate pe marginea pervazului iar barbia afundandu-i-se in maini. Perdeaua din spatele sau se ridica, se facuse curent in camera si trebuie sa inchida unul din geamuri, furtuna se apropie, iar momentul de acalmie ce-l savurase, se sfarsea. Camera era un loc pustiu, prafuit, neprietenos, insa avea un loc pe care el il adora, fotoliul mare in care se putea legana in timp ce lectura o carte pe care o recitise de vreo 4 ori pana acum. Cu toate ca era cam prafuit totul, iar el era imbracat in haine albe, se aseza in fotoliul murdar, lua cartea in mana, o sterse de praf pe camasa lui, apoi aprinde pipa din care demult numai trase. Stand in fotoliu, apusul lumina foile cartii deschise,insa incepe sa auda cum cineva ciocane in usa. Se ridica incet, pasind, podeaua scartaia ingrozitor, bataile din usa se accentuau odata cu tunetele de afara-deja a inceput sa tune, zise el in gand- ajunge la usa, apasa pe clanta, nu functioneaza, mai apasa si trage cu putere… usa se deschide si odata cu ea creeaza mult praf in intunericul din camera. Nu era nimeni, bataile in usa se tot auzeau, insa nu in aceasta usa. Coboara scarile spre usa de la intrare, cu fiecare scara coborata bataile inimii i se accentuau…zgomotul scarii de lemn pe care pasea, producea ecou in toata cladirea. Apropiindu-se de usa de la intrare, bataile in usa nu se mai auzeau, era un moment de surzenie interioara, era cuprins de linistea asta nebuneasca, asteapta 5 secunde pe loc, apoi merge catre usa. In incercarea lui de a deschide usa, observa ca avea nevoie de cheie… uitandu-se in jurul sau, nu distinge nimic ce ar avea de a face cu o cheie. Ploaia incepuse, iar picaturile mari apasau pe acoperisul incaperii si creau un sunet puternic, ca si cum mai multe persoane ar bate in acoperis continuu, in acelasi timp. Ajunge in bucataria incaperii si pe masa care deasupra avea un geam ce lumina solidul acestei mese, se aflau o pereche de chei si un bilet scris in viteza cu un pix pe terminate…Nu sunt acasa, am plecat pe camp, ma intorc pe la pranz, maine. Tu sa ai grija de casa si sa faci curat. Ai grija si noaptea inchide usile! Ia cheile si se duce sa vada cine e la usa. Deschide usa… nu era nimeni, observa cum usa de exterior se lovea de perete creand sunetul de mai devreme.  Furtuna asta! nu stii cand incepe si nu stii cand se temina, in plus te mai si sperie… Inchide usa la loc, se asigura ca e inchisa bine cu cheia, merge si la cealalta usa din incapere care ducea afara, sa se asigure ca este inchisa, apoi urca in camera lui sa citeasca. Se afunda in fotoliul confortabil si incepe a citi din cartea sa, afara tuna puternic si fiecare sunet si fulger ce strabatea intunericul camerei, il speria si il facea sa piarda firul narativ. Ajunge la capitolul Cine sunteti voi sa va credeti mai buni decat noi? capitotul incepea cu un stil sobru insa atractiv pentru ceea ce el astepta de la cartea asta: …Diferitul din el, il indrepta sa faca lucruri pe care toti ceilalti le faceau cu scopul de a se face placuti in fata celorlalti oameni, ori sa incerce sa provoace noi idei asupra perceptiei umane despre comportamente. Fire sfioasa si timida, ajunge sa cunoasca anumite persoane care ii dau batai de cap. Una din persoanele intalnite ii dadu si batai de inima, ce ciudat, zise el… batai de inima! Fereastra e deschisa …