Peron

Pe un peron tu m-ai lăsat

În un gând, mintea mi-a stat,

Mi-am dat seama de ce mi-ai arătat

În el, eu m-am urcat,

În ultimul vagon de tren

În drumul meu…spre infern.

Nici, pa!

Nici, tu…adio!

Nu mi-ai zis,

Nici răsărit de soare, de atunci

Nici puls in inimă,

tu, pa!

Chiar de eu visător am fost

Să știi c-al meu vis are rost

Nu e fictiv, nu e prostie

E rațiunea inimi-mi pustie.

eu, rost!

Adâncă-mi e durerea

În trenul ăsta vechi și prăfuit

În care toții, ne urcăm iubirea

La fel, oricând, sper…niciodat’

noi, pa, iubirii!

Hai! Ia-mă de pe peron, acasă

Alinta-mă cu-a tale rime de iubire

Eternă fi, a mea mireasă

Nu stinge visul in durere.

Că doar acas’

Tu imi vei fi mireasă.

Ascunsă-n albul tău cel pur

Sub voalul amintirii

In inima simțirii

Ne vom striga, vom alerga

Ne vom salva

Noi pe peron, de-adio

NU vom fi, niciodat’.