Peron
Pe un peron tu m-ai lăsat
În un gând, mintea mi-a stat,
Mi-am dat seama de ce mi-ai arătat
În el, eu m-am urcat,
În ultimul vagon de tren
În drumul meu…spre infern.
Nici, pa!
Nici, tu…adio!
Nu mi-ai zis,
Nici răsărit de soare, de atunci
Nici puls in inimă,
tu, pa!
Chiar de eu visător am fost
Să știi c-al meu vis are rost
Nu e fictiv, nu e prostie
E rațiunea inimi-mi pustie.
eu, rost!
Adâncă-mi e durerea
În trenul ăsta vechi și prăfuit
În care toții, ne urcăm iubirea
La fel, oricând, sper…niciodat’
noi, pa, iubirii!
Hai! Ia-mă de pe peron, acasă
Alinta-mă cu-a tale rime de iubire
Eternă fi, a mea mireasă
Nu stinge visul in durere.
Că doar acas’
Tu imi vei fi mireasă.
Ascunsă-n albul tău cel pur
Sub voalul amintirii
In inima simțirii
Ne vom striga, vom alerga
Ne vom salva
Noi pe peron, de-adio
NU vom fi, niciodat’.