Childhood snow

de Son of the Earth


Every chain of good doned things, have a reply in time … it’s measured in sentiments, friends, family and… nature reply’s.

Pornind de la aceasta afirmatie voi sustine ceea ce cu totii asteptam atunci cand ajungem, dupa o perioada indelungata, alaturi de cei dragi, ajungem in locul natal, in locul amintirilor ori mai exact al copilariei… in care, vom regasi o parte din emotiile pierdute cu timpul, o parte din vechiul ego, pe langa astea vei regasi si mediul, anume natura de odata. Nu credeam ca o sa pasesc printre nameti de zapada ca atunci cand mergeam spre scoala, ori ca o sa ma dau iar cu sania pe strada alba alaturi de cei cu care ma distram odata in acelasi context…ma bucur, caci indiferent de varsta, ma simt la fel ca atunci si sunt atras de fiecare lucru frumos si interesant… mai degraba, retraiesc ceea ce eram si de fapt retraim aceleasi lucruri/evenimente/sentimente, pe care le-am facut odata, in mod inofensiv deoarece la mijloc se afla un mister ascuns si care nu trebuie divulgat, este vorba despre „undisclosed desire”.

Privesc cum albul a fost cernut peste amintiri, cum norii de idei si viscolul au creat troiene de zapada in sufletul meu si au astupat golurile lasate de unele maladii in suflet, poate ca asta e rolul iernii si in special al zapezii, sa astupe ceea ce a fost creat sau nu in timpul anului, ca mai apoi sa vina primavara si sa topeasca zapada care odata cu ea sa destupe gaurile din suflet, primaverii ramanandu-i sarcina asta dificila, de a trata ce iarna nu a reusit.

Ai facut vreodata carare prin zapada, ai vazut cat de densa este zapada , cat de bine asezata, cat de multa, intensa, plina, este omniprezenta ? este ca un puzzle, este ca atunci cand citesc ceea ce scriu si las ideile sa cearna zapada peste innoratul meu taram si apoi caut cararile, carari catre alte raspunsuri ori alte lumi. Am facut asta acum cateva zile si s-a intamplat ca din exces de emotie si vointa de a muta din loc natura, sa rup lopata, desigur m-am dus la tata ca atunci cand eram mic si stricam ceva si i-am zis: S-a stricat! surprins am ramas ca atunci cand m-am comportat ca un copil… am fost tratat ca un copil, am fost iertat. De aceste lucruri avem nevoie, avem nevoie de franturi din trairea de copil, deoarece cand suntem copii percepem in alt mod lumea, nu stim atat de multe lucruri despre ea si ne dorim sa alfam mai multe despre lucrurile carora nu le intelegem sensul, despre maturitatea de care toti ne credem obligati si de probleme de care toti ne credem presati…nu exista asa ceva! cand esti copil. Ai vazut ca atunci cand un copil isi spune parerea despre un anume lucru ori despre lume, are o viziune aparte si nu va trada constiinta ori se va lasa influentat de alte principii mizere ce incalca modul si cursul trairii(prefer sa numesc viata, traire – este mai putin profund acest cuvant). Prefer sa am momente in care sa gandesc precum un copil si sa uit de ceea ce altii spun, pentru ca oricat de multa zapada ar acoperi pamantul tau, tu vei fi cel care va face cararea ideala, dorita.

Iti mai aduci aminte ce si cum gandeai atunci cand erai mic ori la varsta la care vroiai sa stii totul? adu-ti aminte si incearca acum sa faci o paralela, incearca acum sa fii ca atunci si sa faci paralela pentru a vedea ceea ce cu adevarat iti doresti si ceea ce cu adevarat ai aflat. Fi copil, asta e zapada copilariei tale!