Be good for goodness day

E decembrie, e luna in care sufletul se naste iar pentru a incepe alt an. Speranta, dorinta, PrieteniA, caldura, lumina, mancarea, frigul, zapada, dulciurile, cadourile, rosul, albul, craciunul, vacanta, sfarsitul de an, bucuria, oameni mai buni si mai veseli…este vorba despre ceea ce cautam mereu in fiecare moment, cautam aceste tag-uri ori link-uri catre dezvoltarea fenomenologiei, in unele cazuri ori mai simpla, de a iti crea aceasta stare de bine si acomodare cu ceea ce se numeste decembrie. Eu ma simt ca  atunci…la varsta in care eram in liceu ori scoala generala cand strazile erau pline de zapada si nu ratam nicio imbulgareala alaturi de colegi si prieteni, cand mergeam sa ne dam cu sania, sa facem oameni de zapada, cand obisnuiam sa fim… copii. Ce are asa special zapada? de ce ne schimba? de ce o apa inghetata strecurata prin nori, trezeste sentimentele pe care omul ar trebui sa le aiba tot timpul vietii, fericirea…? de ce si acum mai adun zapada  ca sa fac un bulgare? imi plac la fel de mult luminile de craciun. Nu ne vom maturiza niciodata sufletul, el va ramane la fel, probabil va fi uneori lovit de experientele avute alaturi de cineva, se va cicatriza si nu se va trata asa simplu… alaturi de cineva care regreta si isi va termina lemnele pentru focul semineului din sufletul sau prea devreme, deoarece increderea in sine si in principiile auzite din popor au dus catre ceea ce se numeste „mors qui vox populi”. Si stii ce mai e magic? sa faci lucrul pe care maine nu il vei mai face azi/acum,este un fel de carpe diem… asta am facut eu azi… am ales sa merg in parc sa vad bradul, luminile de craciun, sa beau ceva cald, sa fac fotografii, sa manan turta dulce si sa discut cu alti oameni pe care nu ii vazusem in viata mea… si totusi a fost frumos, indiferent ca fantoma amintirilor m-a bantuit, indiferent ca fantoma gandurilor pierdute ori ale trairilor de odata  incerca sa ma sperie… nu am bagato in seama, poate ca mi-a placut prea mult vinul cald si dulce 🙂 si totusi m-am bucurat de ziua asta pentru ca de asta aveam nevoie, pentru ca a trebuit sa prezint un proiect alaturi de ceilalti colegi si sa inventez un joculet/ceva interactiv cu ceilalti colegi care priveau in timp ce se prezenta proiectul, a fost magic…experientele astea te ajuta enorm de mult, asta realizez acum… indiferent ca afara e frig de nu mai functioneaza telefonul. In metrou am facut alti oameni sa zambeasca in ciuda faptului ca erau coplesiti de griji, este din interior, iar aceasta decizie este pe cat de rational cerebrala pe atat de emotionala… este pentru ca asta simt, pentru ca zapada pe care am calcat azi era moale si alba, pentru ca mi-a inghetat nasul si pentru ca stiu ca cineva va citi ce scriu acum, cat de putin interesat ori fascinat, mai stiu ca acel cineva se va schimba si va privi altfel lucrurile, va incerca sa isi ordoneze activitatile, va avea alta atitudine fata de ceilalti, va zambi, va avea incredere in ceea ce el este cu adevarat si imi va multumi mie in scris sau doar in gand, pentru pentru bine… scriu pentru bine.

Initial, coceam un subiect pentru noul articol si era ceva atat de sentimental si profund, atat de straniu si abstract, atat de neinteles, atat de puternic si de interior… insa am simtit nevoia sa ma destind un pic sa nu scriu despre fantomele care ma bantuie, pentru ca simteam nevoie de ceva nou pentru mine si pentru tine…este decembrie. Asa ca nu am scris exact ce ma presa, ori ce imi doream cu atata patima sa transpun aici, am lasat fulgii de nea sa se lase purtati de vant ca mai apoi sa cada incet, incet pe obrazul tau, pe parul tau, pe geaca ta…ca tu sa intelegi ce e ninsoarea, de ce vine si de unde.

I’m driving home for Christmas.

Melodia este calma, profunda, romantica si pasionala, asculta indeferent de starea ta!