Strada mea

Stateam si faceam o analiza a ceea ce scriu, de ce scriu ce scriu si cum de imi vin ideile astea!? Pe langa faptul ca am ceva de mers pana la facultate ori pana unde imi propun sa ajung, mereu cand incep sa gandesc-in metrou- ma trezesc dupa ce termin ideea si simt ca a trecut mult timp… de fapt am mers doar 1 statie,iar fata din fata mea nu se astampara din a privi cu coltul ochiului…ostentativ(…si acum o sa zici: modestule!…). Imi plac enorm de mult parerile despre mine, mai ales cele bune, mai ales cand cineva vine si imi zice: „auzi eu am stat 1 ora sa citesc(la 2 dimineata) ce ai scris si chiar m-a impresionat, nu credeam ca poti asa ceva” … ce pot spune cand aud de la ei asa ceva, cuvinte mai presus decat cele de multumire nu au fost descoperite insa gesturile ori comportamentul, sigur sunt continuarea cuvintelor de multumire… . Ma uit in oglinda si parca vad pe altcineva a carui imagine nu este ceea ce el asteapta de la el, dar de ce altii apreciaza imaginea asta ori sunt placut atrasi de ea… nu stiu! dar stiu ca lucrurile care trebuie sa ma schimbe apar atunci cand trebuie sa apara si sunt perfect legate de ceea ce va urma…voi sunteti schimbarea fie ca reprezentati binele sau opusul, de obicei apreciez binele. 🙂

Ai mers pe strada asta, unde drumul este atat de bun incat nu poti calca in gropi ca mai apoi sa te impiedici si sa cazi, ai vazut ca e o pancarda pe care ar fi trebuit sa fie scris numele strazii insa pancarda era goala, ai observat ca locuintele de pe strada asta sunt cu totul diferite de celelalte, ai respirat adanc si ai simtit o relaxare… aerul era cald si frumos mirositor, ai vazut ca pe acolo nu merg masini, ai vazut ca nu e asfaltata, ai mers seara sa vezi ca luminile sunt impresionant de calde, ai intrat in o casa de pe strada asta ca sa vezi ce fel de oameni sunt acolo, ai atins cu mana zidurile si ai luat loc pe banca de lemn inconjurata de flori multicolore, ai desenat ceva pe trotuarul special unde toti din cei care trec pe aici…o fac, ai observat ca strada asta nu are capat…insa e intersectata cu alte strazi,ai sarit in sus de bucurie cand ai realizat toate lucrurile astea si te-ai gandit ca asta e strada pe care ai intalnit prietenii copilariei sufletului tau, aici ai vazut cupluri… i-ai vazut, Ai mers…?

De cate ori ai simtit nevoia sa iesi afara din casa sa mergi singur pe un drum si sa nu te gandesti la ceilalti, ai simtit ca totul se limiteaza doar la o lume a ta  si ca nu ai sansa sa continui, daca nu vei gandi, la ceilalti…? Ti-ai dus catelusul la plimbare in parc si el a simtit nevoia sa mearga la altii necuvantatori si sa ii priveasca, daca el ar fi trecut nepasator printre ceilalti catelusi fara sa ii pese ca ei vor sa il vada, sa se joace cu el ori sa devina prieteni…Indiferenta?

E totul atat de intens incat sufletul se loveste de peretii infatuarii si ai nepasarii celorlati, ingerul pazitor plange ca i-ai intalnit iar inima se roaga ca urmatoarea „bataie” sa fie departe de cei ce nu merita a sta langa ea.

Pe strada asta vad in fiecare zi cum masinile calca iarba, cum dispar flori, cum luminile sunt stinse prea devreme, cum oamenii din case inchid usile…prea devreme, cum ai incercat sa desenezi…insa ploua si nu ramanea nimic, cum strada avea capat si doar o intersectie, cum nu ai putut sa iti aduci aminte de copilarie, cum cuplurile se destramau, cum oamenii isi spuneau: adio!…ai vazut!?  strada asta nu vreau sa fie asa, asta nu e a mea…stiu sigur ca nici a ta, doar noi ne puteam face strada unul altuia, precum un proces de sustinere si incredere.

Fotografia, pentru mine este expresiva…ma reprezinta deoarece am gandito si mi-a placut si nu are legatura pavajul ori masina cu ceea ce am scris… fotografia asta este viziunea si ideea a ceea ce am scris.

Publicitate