A început sfârșitul anului

de Son of the Earth


În ultima vreme am avut mulți vizitatori pe blog, mulți dintre ei s-au întors și mi-au adresat urări de bine, felicitări și incurajări…nu înțeleg poate sunt entuziasmat ori poate sunt în perioada de tranziție, în același timp ce se schimba anul simt că voi fi altfel,e un fel de upgrade al conștiinței, al sufletului…al nostru.

În marea de oameni, ce a readus zâmbetul pe chipul meu, am întalnit oameni care mă apreciaza care știu că atunci când vor citi vor simți și ei la rândul lor aceeași bucurie interioară…acesta este cadoul meu pentru voi. Indiferent de ce ve-ți face mai târziu gândul meu de bine va avea grijă de voi și vă va aduce aminte că odata ați ajutat. Cei care m-au ajutat să am parte de momente mai puțin bune vor ști ca niciodată nu vor avea parte de ceea ce eu voi oferi mai târziu, eu nu vă iert…doar Dumnezeu o să vă ierte, la momentul oportun. 🙂

Începe sfârșitul de an și trebuie sa fac o retrospectivă a ceea ce s-a întamplat…fie că o sa vă placă ce scriu, fie că nu, eu scriu cu modestie și e ceva ce mă ajută să bifez acum aproape de sfârșitul unui an, căsuțele în dreptul cărora am scris odată o dorință, un obiectiv. Un moment important a fost cand am scris primul cuvant pe acest blog, altul cand am călătorit în Londra, altul când  am fost la mare, altul când mi-am făcut prieteni la mare, altul când am lucrat cu oameni, altul când am „supraviețuit”, altul când am mers cu trenul, altul când in tren se afla cineva căruia nu ar fi trebuit nici măcar să îi zâmbesc, altul când am fost emoționat… alături de ea, altul  când am fost trist …fără ea, altul când am cunoscut noi oameni, altul când de ziua mea mi-am făcut un cadou frumos..membru al aiesec, altul când am călătorit cu noi prieteni din organizație ori când m-am distrat alături de ei, altul când scriam pe blog, altul când am intrat la buget, altul când am fost acasă, altul când a început decembrie, altul când au apărut alți noi prieteni, altul când prietenii s-au bucurat că le sunt prieten, altul când scriam acest articol iar ochii mi s-au umplut de lacrimi…fără ca eu să vreau, altul în care voi iar mi-ați fost aproape și m-ați încurajat…va fi pentru că știu că existați.

În seara asta vine Moș Nicolae, nu o să vă întreb dacă la voi vine…pentru că la mine nu vine cu ceva material, simt de acum emoția când mâine dimineață mă voi trezi și voi fi atât de fericit, nu pentru că o să am ceva in ghetuțe, ci pentru că în ghetuța sufletului meu se vor afla mii de cadouri, deoarece am lustruit acea  ghetuță cu sufletul deschis. Nu știu cum se face că sunt atât de vesel, nu e motiv pentru fiecare lacrima ce cade acum peste obrazul zâmbind, doar mă bucur.

Indiferent că va începe alt an, știu că sufletele voastre se vor schimba puțin în perioada asta și vor zâmbi altfel, vor privi altfel spre lucruri, oameni, sentimente…vor vedea o altă lume, o lume filtrată prin perdeaua de emoție… . Să fiți mai buni decât ați vrea ca ei să fie cu voi, să vă iubiți așa cum EL vă iubește, pentru că emoția din perioada asta nu apare doar datorită imaginii ci este ceea ce EL presară printre oameni, pentru că singur nu poți iubi. Fie că sufletul vostru o să reflecte la ceea ce am scris nu mă va face decât să mă bucur, deoarece știu că doar așa voi aduce emoția acolo unde trebuie…și mai știu că atunci când vei merge in magazinele de cadouri vei fi cel mai vesel si vei lua pentru fiecare câte un ceva mic, pentru că fiecare are grijă ca tu să zambești. Să vă bucurați de voi, de ei, de noi, de azi , de luna asta, de ce a mai rămas din anul ăsta, să vă bucurați în suflet așa cum eu mă bucur acum, că voi citiți astea.