Chapter of my unwritten book

Cine a zis ca experientele nu te ajuta, ori ca prietenii nu sunt ceea ce esti? te doare ca se intampla un lucru si ca reactiile tale nu sunt tocmai potrivite pentru acel moment, ori ca ei au reactionat in alt mod decat cel la care te asteptai?   Totul incepe din NPS, intrunirea nationala a membrilor unei organizatii, unde reusesti sa dormi mai putin de 15 ore in 4 nopti, unde asculti fiecare training\conferinta cu mai mult interes decat pe prima si unde iti vei face mai multi prieteni decat ai fi crezut vreodata ca iti poti face in un timp atat de scurt. E vorba despre  dezvoltare, atitudine, alegere, joaca, retea de prieteni, e vorba despre mediu. Cand vreodata, prietenii cu care te-ai jucat nu te-au invatat ceva? indiferent ca va uitati unul la celalalt, de la un prieten vei avea intotdeauna ceva de invatat, oricat de putin … pentru ca este important.

Aceste 5 zile s-au intiparit in cartea-mi nescrisa fara ca eu sa imi dau seama de acest lucru dinainte, copertile se deschid de la sine iar literele incep sa se adune pentru a crea un nou capitol. Indiferent ca treci prin momente in care gandirea ta cauta o logica pentru ceea ce se intampla, vei afla ce a fost logic doar atunci cand vei parasi evenimentul. Cand emotiile au fost controlate de altcineva, ai fost vreodata atat de incarcat emotional incat sa nu stii cum sa reactionezi? asta se numeste gandire emotionala, se intampla si te cuprinde, te imobilizeaza si te face diferit.

Si se mai intampla ca acolo printre acei 500 de oameni sa gasesti ceva ce chiar te face sa-l privesti diferit, sa te uiti cu alti ochi la el, sa simti ce spune si el, sa astepti ca si el sa te priveasca pe tine la fel cum tu il privesti… si se intampla, sa fie…si astepti mai mult si mai mult si doresti ca totul sa devina realitate. Dar, important este ca a fost si ca poate fi acolo unde ai crezut ca ar putea fi, sa repare o crapatura inauntrul coliviei sentimentelor ce odata a fost neingrijit de altcineva. se poate…

Indiferent ce se intampla pana in seara aceea nimeni nu stie cum te simti, atunci te vei elibera, iti vei deschide sufletul si vei resusi sa descoperi ceea ce nimeni nu a descoperit decat daca ia parte, e vorba despre reuniunea de dupa gala premiilor, unde alaturi de prietenii din acelasi local imparti idei si pareri despre ceea ce crezi tu, atunci observi cine te priveste cu ochi buni si cine cu ochi rai.Eu am considerat acest eveniment de incheiere a relatiei din NPS ca un „canal de irigatii”, am stabilit numele in drum spre casa undeva unde aparuse un indicator.Fiecare din noi am irigat campul sentimental al ratiunii si ne-am scaldat in canalul de trairi ca mai apoi sa ne bucuram ca facem parte din aceeasi „sintagma”.

azi  meditam, ajung la un moment in care gasesc o explicatie: Realitatea e crudă…da e crudă, doar daca o culegem prea devreme, ori de ea nu se coace, cresteo in pomul tau  ca mai apoi sa o culegi coapta si sa te bucuri de fructul ei din care vei gusta si vei savura clipele cu mare pasiune…ori indulceste cu un cub mare zahar. Culege-ma atunci cand voi fi destul de copt in pomul tau ! 🙂